poezia Sapte usi de Costache Ioanid versurile poeziei Sapte usi scrisa de poetul Costache Ioanid

roversuri.ro > Litera C > Costache Ioanid > Poezia Sapte usi de Costache Ioanid

Poezia Sapte usi




La o usa cu pacate (cum sunt toate...) A batut incetisor mana cea cu sfant izvor. A batut cu bunatate. Insa omul cu zavor era prins de Asmodeu Intr-un somn adanc si greu. Si-a batut din nou la usa bratul dragostei divine. -Cine bate? Cine bate? -Eu sunt, Leul care vine; astazi Mielul bland si mut, dat la moarte pentru tine. -Pentru mine? Cum se poate? Dar ce crima am facut? Eu nu mint, nu fac trafic, casa nimanui nu stric, nu ma-mbat, nu trag tutun, nu ma cert, nu ma razbun... Eu sunt omul cel mai bun. La biserica ma duc... si la Pasti si al Craciun... Biblia ...am rasfoit-o... hat, pe cand eram un tanc... Si zicand acestea, gazda adormi si mai adanc. Si-a batut in alta parte Calatorul milenar coborat de pe Calvar. -Este cineva la usa? zice-o voce cu tepusa. -Eu, Cuvantul ce da Har. -Cum? Aici? La mine-n casa? Eu sunt foarte ocupat. Treburile nu ma lasa. nici macar sa stau la masa. Ma iertati, dar nu descui. Cine are timp de sfaturi, treaba lui! Si-a batut Isus la usa unui om la fel de rau. -Cine-i? Salvatorul tau. -Salvator?! Eu n-am nevoie! Daca-n cer, in tot inaltul, la Iehova sau la Joe. E un Rai mai sus de stele, nu ma duc purtat de altul, ci cu aripile mele! Si-a batut Isus la alta usa mana marelui proscris. Usa s-a ...intredeschis. -Cine-i si cu ce dorinta? -Sunt de Tatal Meu trimis ca sa va aduc salvare prin credinta, cum profetii au prezis. -Da, credinta nu e rea... Dar, de-i vorba de cainta, eu nu las credinta mea! Datina cea batraneasca! Pastele cu miel, cu pasca, anul nou cu baclava, peste la Buna Vestire. Uite, asta-i mantuire! Sa ma las ca ratacitii de atatea vechi traditii, de petreceri bunaoara, de minciuna... necesara... de o gluma... de-o tigara si... de tot ce se iveste?... Sa se lase cine-o vrea! Il priveste. Eu nu las credinta mea! Si, din nou, Acel ce-imbie a batut la alt camin. -O, Stapanul meu divin, ce inalta bucurie! Ai venit din Empireu ca sa vizitezi in treacat pe-un nevrednic cum sunt eu. Uite, Iti sarut sandala ca Maria din Magdala, dupa cum Ti se cuvine. Si-acum...du-Te si imparte Vestea buna mai departe. Si...mai vino pe la mine... Si Isus S-a dus sa bata, cu acelasi dor in piept, la o usa departata. -Domnul meu, de cand Te-astept! Vino, caci Ti-am pregatit o odaie-nmiresmata, cea mai buna incapere, cu fotolii si laicere, ca sa stam mai mult, mai mult... Tu sa-mi talcuiesti mistere, eu sa stau sa Te ascult. intra dar, Lumina vie, fagure de mangaiere! Insa...n-atinti prin casa ochii Tai din alte sfere, caci...e-atata murdarie prin unghere... Iar la urma Calatorul a batut la un pridvor. Prin paienjenisuri sumbre si prin fum ametitor, Se starni un joc de umbre si se auzi un geamat: “Ajutor! Ajutor!” Si deodata se cutremura pridvorul de o lupta-nversunata. Ca naluci in vai desarte, umbrele loveau de moarte. Zanganira geamuri sparte. Apoi usa a fost data la o parte. -Doamne, hotii ma sugruma. Uite-ma cum ma legara. Casa mea...era un templu, un Eden, odinioara. Dar prietenii cu masca au stiut sa ma-mbranceasca in orgie si inviciu- si din templul meu facura o taverna si-un ospiciu. Vino, Doamne, da-i afara! Si Isus, luand in mana bici de funii si curele, iata-L...face-un pas cu ele. sare usa din tatana. Cade lantul pe podele. Fug ca serpii prin tarana toti prietenii de rele. Fuge pofta si minciuna, furtisagul si betia, imbuibarea si trufia; fug...fug pe totdeauna. -Doamne, sunt salvat! Sunt liber! Casa mea a Ta e toata! Nu mai pleci de-aici Isuse, niciodata! Intra ca Stapan pe veci. schimba totul cum Iti place, fa ce vrei, dar nu mai pleci!... Fericit si plin de pace, Domnul iute Isi sumete manecile Lui de in. zboara sticlele de vin, vestejitele buchete, scrumiere si brichete, toata spuma de venin. Da. A fost invins dusmanul! Se inalta-n soare schele... Cu luciri de baionete, bate, bate tarnacopul in perete. Lumea plina de mirare, trecatori, prieteni, rude, toti se-ntreaba: Ce-o fi oare? Iar Zidarul le raspunde: “deocamdata, demolare!”



Poetul cuvinte cuvintele romana Costache Ioanid cine a scris cine a scris scriitor versuri Sapte usi literatura rime scoala romana literatura poeti romani. Versuri poetul cartea versurile cartea versurile poetul.


Alte poezii de Costache Ioanid
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #