roversuri.ro
>
Litera A >
Adrian Paunescu
>
Poezia Sara pe deal de Adrian Paunescu
Poezia Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.
Case cuprind sufletul zilnicei frangeri,
oamenii sunt umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.
S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.
Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.
Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fantani ziua sa urce iar, maine,
in amintiri satul miroase a paine.
In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.
Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizandu-ne plansul.
Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.
Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.
Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.
Urmele lor sunt sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e decat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.
Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrani de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.
Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescand in gradina,
niste pandari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.
Poarta in sani dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scartaie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.
Lana-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de samanta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre maine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.
Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un manz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.
Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blande bunici ii insotesc din fereastra.
Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.
Sara pe deal, dulce vanare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborat dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupandu-si-l vesnic.
Sara pe deal, canepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate raman, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.
Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.
Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
suntem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.
Sara pe deal descarca versuri cine a scris autor scrisa de poeti romani scoala literatura cartea cartea romana. Adrian Paunescu versurile cartea limba romana poezii.ro versuri poezia.
Alte poezii de Adrian Paunescu
