poezia Sentinela romana de Vasile Alecsandri versurile poeziei Sentinela romana scrisa de poetul Vasile Alecsandri

roversuri.ro > Litera V > Vasile Alecsandri > Poezia Sentinela romana de Vasile Alecsandri

Poezia Sentinela romana




I Romanul nu piere. Din varful Carpatilor, Din desimea brazilor, Repezit-am ochii mei Ca doi vulturi sprintenei Pe cea vale adancita Si cu flori acoperita, Ce se-ntinde ca o ceata Pan' in Dunarea mareata Si de-acolo-n departare Pan' in Nistru, pan' in Mare. Iar pe cel amar pustiu Cu vazutul ce-ntalnii? Intalnii viteaz ostean, Purtand semne de roman, Falnic, tare ca un leu Si cu chip frumos de zeu. Bratu-i stang era-ncordat Sub un scut de fier sapat Ce ca soarele sorea Si pe care se zarea O lupoaica argintie Ce parea a fi chiar vie, Si sub fiara doi copii Ce pareau a fi chiar vii. Mana-i dreapta tinea pala; Iar pe cap purta cu fala Coif de aur lucitor, Ca un zeu nemuritor. Cel viteaz era calare Pe-un cal alb in nemiscare, Si, ca dansul, neclintit Sta, privind spre rasarit. Numai ochii sai misca, Vultureste-i alerga, Pe cea zare cenusie, Lunga, tainica, pustie, Unde, ca prin vis trecand S-auzea din cand in cand Vuiet surd, grozave soapte Ce veneau din miazanoapte, Zgomot lung, inadusit Ce venea din rasarit. Iarba nu se clatina, Frunza nu se legana. Pasarea la munti zbura, Fiara-n codri tremura, Caci prin lumea spaimantata In uimire cufundata, Treceau reci fiori de moarte, Presimpri de rele soarte! Iar pe cer un vultur mare, Facand cercuri de zburare, Se vedea plutind cu fala, Si-n rotirea-i triumfala Tinea ochiul sau maret Pe viteazul calaret. - Cine esti? de unde esti? Pe la noi ce ratacesti? - - Sunt roman si sunt ostean De-a-mparatului Traian! Maica Roma cea batrana Mi-a pus arma asta-n mana Si mi-a zis cu glasul sau: Fiiul meu, alesul meu! Tu, din toti ai mei copii Cel mai tare-n vitejii! Mergi in Dacia, grabeste, Pe barbari de-i risipeste, S-apoi vecinic privegheaza, Sentinela mult veteaza, Si te-atine la hotare Ca s-aud in departare Rasunand dusmane pasuri, Menintand barbare glasuri... Venit-am si am invins! Pe barbari pe toti i-am stins, Si pe tarmurile lor Acum, domn stapanitor, Astept oardele avane, Astept limbile dusmane Care vin din rasarit Ca potop nemarginit Sa cuprinda, sa inece Tot pamantul unde-or trece! - O! viteze neferice, Ai sa pieri in campi aice! - Eu sa pier, eu?... niciodata! Vie-o lume incruntata. Vie valuri mari de foc... Nici ca m-or clinti din loc. Tot ce-i verde s-a usca, Raurile vor seca, Si pustiul tot mereu S-a lati-mprejurul meu, Dar eu vecinic in picioare Printre valuri arzatoare Voi lupta, lupta-voi foarte Far-a fi atins de moarte, Caci roman sunt in putere, Si romanu-n veci nu piere! II Apa trece, pietrele raman. Abie zice, si deodata Fulgera-n cer o sageata, Vajaie, vine, loveste Scutul care zanganeste S-o respinge,- o zvarle jos Ca pe-un sarpe veninos. Dupa dansa-n departare, Colo-n fund, in fund la zare, Se iveste-un negru nor Plin de zgomot sunator Ce tot vine, ce tot creste Si pe campuri se lateste Cat e zare de zarit Intre nord si rasarit! - Sentinela, privegheaza, Norul crunt inainteaza, Sentinela! te arata, Norul crunt se sparge!... Iata Iata oardele avane, Iata limbile dusmane De gepizi si de bulgari, De lombarzi si de avari! Vin si hunii, vin si gotii, Vin potop, potop cu totii Pe cai iuti ca randunele, Fara fraie, fara sele, Cai sirepi ce fug ca vantul De cutremura pamantul! Multi sunt ca nisipul marii, Multi ca ghearele mustrarii Intr-un suflet pacatos, Intr-un cuget sangeros!... Sai, romane, pe omor, Fa-te fulger razbitor, Fa-te Dunare turbata, Fa-te soarta ne-mpacata, Caci potopul iata-1 vine Si-i amar, amar de tine! - Vie!... Ca o stanca nalta Ce din varf de munte salta, Tuna, se rostogoleste, Cade, rumpe si zdrobeste Codrii vechi din a sa cale Pan' in fund, in fund devale! Astfel crunt ostasul meu Isi izbeste calul sau Peste codrii miscatori De barbari navalitori. El ii sparge, si-i razbeste, Snopuri, snopuri ii coseste, Si-i infrange, si-i respinge, Si-i alunga, si-i invinge! Calu-i turba, musca, sare, Nechezand cu infocare, Calca trupuri sub picioare, Sfarma arme sunatoare Si cu greu in sange-noata, Si mereu se-ndeasa-n gloata. Crunt razboi! privire crunta! Fiul Romei se incrunta... Fulgeri ies din ochii sai! Fulgera mii de scantei Dintr-a armelor ciocniri Si lucioase zanganiri. Zbor topoarele-aruncate, Zbarnaie-arcele-ncordate Si sagetile usoare Noureaza mandrul soare Caii salta si necheaza, Lupta urla, se-nclesteaza Si barbarii toti gramada Mortii crude se dau prada! Zece cad, o suta mor, Sute vin in locul lor! Mii intregi se risipesc, Alte mii in loc sosesc! Dar viteazul cu-a sa pala Face drum printre navala, Si patrunde prin sageti, Ca-i roman cu sapte vieti! In zadar hidra turbeaza, Trupu-i groaznic incordeaza, Geme, urla si crasneste Si-mprejur se-ncolaceste. Fiul Romei se aprinde, Hidra-n maine-i o cuprinde S-o sugruma, si o sfarma, S-o invinge, si o darma!... Fug gepizii, fug bulgarii, Si lombarzii, si avarii, Fug si hunii, fug si gotii, Fug potop, potop cu totii, Si se duc, se duc ca vantul Asurzind intreg pamantul De-a lor urlete barbare, De-a lor vaiete amare! III Roma, Roma nu mai este. Unde-s oardele avane? Unde-s limbile dusmane? Au pierit, s-au stins din fata Precum toamna-n dimineata, Se topesc, se sting la soare Negurile-otravitoare! Cu ce vifor de urgie Navalira-n Romanie! Cum venira de turbati, Ca balauri incruntati, Cu o falca-n cerul sfant Si cu alta pe pamant! Dar s-au dus cum n-au venit In pustiul lor cumplit, Parasind in urma lor Campul luptei de omor! Lat e campul celei lupte, Lat si plin de arme rupte, Plin de trupuri faramate Care zac gramezi culcate, Plin de sange ce-1 pateaza Si vazduhul abureaza! Unde sunt atatea vieti, Unde-s ochii indrazneti? Moartea rece le-a cuprins, Intr-o clipa ea le-a stins, Si pe campul cel de moarte, Crunt locas de rele soarte, S-a lasat acum deodata O tacere-nfricosata! Numai cand, din vreme-n vreme, Se aude-un glas ce geme, O jelire-ntristatoare, Un suspin de om ce moare, Sau nechezul dureros Unui cal rasturnat jos, Care cheama ne-ncetat Pe stapanu-i jos culcat. Soarele isi schimba locul! Si apune ros ca focul, Intinzand pe cea campie O vapseala purpurie Ca un sangeros vesmant Peste-un lung si trist mormant! Iar in naltul cerului, Deasupra mormantului, Tipa vulturul cu fala Si-n rotirea-i triumfala Incununa cu-al sau zbor Pe viteazu-nvingator. Sa traiesti, ostas romane, Stalp al lumii apusane! Tu cu pieptu-ti ai oprit Valul crunt din rasarit, Si cu bratul tau armat Pasul soartei 1-ai schimbat! Dar ce zic!... un fior rece Prin a lumii vine trece, Caci deodat-un glas prin lume, Fara seaman, fara nume, Suna, duce-o neagra veste: Roma, Roma nu mai este!... Zis-a glasul, un rasunet Lung raspunde ca un tunet, Si a Romei vultur falnic Cade, dand un tipat jalnic! Zis-a glasul, si cu jale Plangand soarta mumei sale, Fiul Romei cei batrane Scapa armele din maine, Pleaca fruntea si-n durere Moartea cheama, moarte cere! Iara calu-i fratior, Nechezand incetisor, Campul luptei paraseste Si spre munti incet porneste, Ducand lin si nesimtit Pe stapanul lui iubit... Ei se duc in trista cale Si pe urma lor devale Cade-o noapte-ntunecoasa, Noapte oarba, fioroasa Ca fundul pamantului, Ca taina mormantului! Si sub neagra sa aripa Se sterg toate intr-o clipa Cum se sterge de usor Visul cel amagitor, Si ca suvenirul sfant Celor care nu mai sunt!... Muntii Carpati, 1848 poem istoric



Scoala versuri cuvintele poetul scrisa de cuvintele Vasile Alecsandri rime poezii.ro romana. Literatura poetul autor cuvintele Sentinela romana versurile scrisa de versuri cine a scris poeti romani rime rime poetul.


Alte poezii de Vasile Alecsandri
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #