roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Macedonski
>
Poezia Stepa de Alexandru Macedonski
Poezia Stepa
I
In zadar, asupritoare, omenirea-nainteaza,
Stepa larga e si astazi un domen necucerit;
N-o despinteca nici pluguri, nici orase n-o brazdeaza.
Pe sub iarba matasoasa, cu talaz netarmurit,
Se revarsa, fara margini, printre locuri mlastinoase,
Si de ceruri se izbeste alergand spre rasarit.
In acea salbaticie de pustiuri onduloase,
In picioare calc trecutul, corp si suflet ma cufund,
Uit o viata amarata de ultragii sangeroase,
O renastere intreaga intr-un vis tot mai profund.
II
Si sub aripa ciudata ce mi-o simt trecand pe frunte,
Ma revad baiatul tanar cu superbe-nsufletiri,
Blond copil, care cuteaza preursirile sa-nfrunte.
Liberat de-orasenismul subtiatelor simtiri,
Diezata nu mai tipa nici o voce patimasa,
Stepa, stepa se imbraca cu solare razlatiri.
Verdea papura vuieste pe campia uriasa
Flori albastre si flori rosii, libelula si tantar,
Scanteiaza ca-ntr-un cantec de idila dragalasa,
Si intinderea sclipeste, si sunt singurul ei tar.
III
Parul meu aprins de soare este tot o scanteiere...
Caldul sange prin artere navaleste, intetit...
Pentru calul strans in pulpe sunt salbatica durere.
De-o naprasnica putere ma resimt insufletit...
Pe potrivnica fecioara as turba-o sub placere,
Si dusmanul, dintr-o data, l-as infige sub cutit.
Pe-armasarul meu de stepa, ca naluca orbitoare,
Trec, vartej de aur rosu, de nisip infasurat,
Si cand luna stoarce lapte peste iarba soptitoare,
Stele clare privegheaza cortul meu nemasurat.
IV
La manerul unei spade peruzeaua cand zambeste,
Radiaza o poema, gand pe suflet domnitor,
Cand joci calul in boestru sau cand pintenu-l iuteste.
Intr-o magica splendoare zbori de lume uitator,
Nici sageata nu te-ntrece si te-avanti fara-ncetare,
Sub un farmec de himera, dupa ea urmaritor.
Din real iesit afara nu mai esti ca orisicare,...
Te-nzestrezi cu maneci rosii la tunica de satin,
Chipes, nalt, cu stema-n frunte, pleci pe visul tau calare,
Si se uita, si se uita mizerabilul destin.
V
Inainte! este soapta ce din toate se ridica...
Printre smarcuri se desira caravana ce pandesti,
S-a mongolilor escorta e o stavila prea mica;
Mai avuta va fi prada decat singur te gandesti...
Melancolica te-asteapta fidantata pe confine...
Ca purtata fu in suflet vei putea sa-i dovedesti...
Instela-vei parul negru cu o spuza de rubine,
Strecura-vei, intre sanuri, diamantul sugestiv,
Pe grumazurile albe lacrama-vei perle fine...
Fericirea este, poate, intr-un zambet fugitiv.
VI
Inarmat cu barbatia ce-nseta pe Michel-Angel,
Nimicita o vei tine sub triumful masculin,
Vis in care te va crede o-ntrupare de arhangel.
Nentocmind decat un suflet, caci a ta va fi deplin,
Intr-o noapte o vei smulge si de mama si de tara,
Alba luna, dupa dealuri, cand aluneca-n declin.
Fericita, o vei duce sub un cer de primavara,
Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos,
Il vei face, ca prin farmec, dintr-o data sa rasara,
Intinzandu-si umbra-n veacuri enigmaticul colos.
VII
Dar un crivat napusteste viscolirea lui brutala...
Inspirarea exaleaza un suspin automnal,
Si pustia inghetata se desfasura fatala.
Viata insa nu-nceteaza cursul ei fenomenal,
Din cenusa cea mai rece, izbucneste infocata,
Se va-ntoarce, se va-ntoarce, stralucitul Germinal.
Si mi-e inima, zadarnic, de rastriste incercata
Pentru veci, sub deznadejde, nu se poate mormanta...
E tot raiul de-altadata, e tot cuibul de-altadata...
Ce-a-nflorit, reinfloreste, ce-a cantat, va mai canta.
Poet romana cine a scris cine a scris poeti romani cultura romana Alexandru Macedonski scrisa de cultura poet descarca Stepa romana versuri. Cine a scris poetul scriitor versuri cartea versurile poeziei.
Alte poezii de Alexandru Macedonski
