roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Ta twam asi de Mihai Eminescu
Poezia Ta twam asi
Fiica gingasa de rege, cand in haina ta bogata
Treci in faeton de gala si te mladii zambitoare,
Cum din frunzele-nfoiate rade proaspata o floare,
Toata lumea ce te vede e de tine-nseninata.
Zbori cu sase cai ca vantul si rasai ca aurora.
Cu caciulele in mana si cu gurile cascate,
Oamenii saluta-n cale pamanteasca zeitate.
Tu te-nchini. Te simti nascuta spre norocul tuturora.
Dar deodata in multime tu fixezi ochiul tau mare.
De o umbra-nfiorata e gandirea ta cuprinsa...
O femeie de pe strada si-a-naltat privirea-i stinsa
Inspre tine... fara ura, far-amor, fara pasare.
Tu? Unde te-apropii codrul se preface in gradina,
Intristarea-n bucurie, bucuria-n fericire...
Secolii coroanei tale cu regala stralucire
Pot sa scoata grau din pietre si palate din ruina.
Ea? nascuta-ntr-o camara in mizerie obscura,
N-auzi nici glas de muma, nici a preotilor psalme...
S-a trezit cu comediantii cum juca batand din palme,
Pe-a pierzarii cai parintii o-ndreptara s-o vandura.
Ea? De-o intra in templu, sub negre boltituri
Al mortii spirit doara il simte in tacere,
Caci nu-ntelege blandul cuvant de mangaiere
Din paginele unse a sfintelor scripturi.
Ce-nseamn-acele candeli ce ard in orice colt
Sub chipuri mohorate cu-adanci si slabe fete?
Ce-nseamn-acea cantare patrunsa de blandete,
Ce imple tanguioasa puternicile bolti?
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor!
Din valul ce ne bantuie
Inalta-ne, ne mantuie!
Privirea adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Rapita de duiosul organelor avant,
Pe cartea cea de ruga alunec-a ta drepata,
Iar ochii tai cei umezi la ceruri se indrepata.
Ea?... cade in multime cu fata la pamant.
*
De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasa,
Ca de marmura un inger sub boltirile inalte,
Pe un catafalc depusa  un popor ar plange-ncalte,
Dupa sufletul tau dulce, dupa sfanta cea frumoasa.
Ea? Daca va cadea moarta intr-o noapte de betie
Prin ciocnire de pahare si prin danturi desfranate...
Vreun cioclu de pe uliti va-ncarca-o-atunci-n spate,
Dara nici in moarte insasi liniste nu va sa-i fie.
Nu. Nici maiestatea mortii nu sfinteste pe sarac...
Caci scheletu-acela care a purtat ast-avutie
De amar si de durere, preparat de-anatomie
Va face-un pedant dintr-insul... Iar in urma, intr-un sac,
Va fi aruncat in groapa cea comuna. O scanteie
Ce-a pierit fara de urma. Si cu toate astea-i semeni
Ca si lacrima cu roua. Parc-ati fi surori de gemeni:
Doua vieti in doua inimi, si o singura femeie.
Versuri scriitor limba romana cine a scris versurile scoala cine a scris. Versuri Mihai Eminescu descarca descarca cultura cartea versuri versuri poezii.ro poeti romani Ta twam asi versurile poeziei versuri versurile poetul poezii.ro.
Alte poezii de Mihai Eminescu
