roversuri.ro
>
Litera A >
Ana Blandiana
>
Poezia Tara parintilor de Ana Blandiana
Poezia Tara parintilor
Parul imi ajungea pana la pamant
Si treizeci de ani
Mi se parea o varsta atat de indepartata
Incat nu credeam cu putinta
Sa o ating vreodata,
Plina de cruzime lunecam
Dinspre tara parintilor
Spre o lume inca neinventata.
Lumea nu s-a inventat nici acum,
Parul nu mai mi-e atat de lung,
Treizeci de ani e numai merinde pe drum,
Dar in tara parintilor ce n-as da sa ajung!
Dar in tara parintilor
Se ajunge intotdeauna tarziu,
Numai cand totu-i pustiu,
Si doar in lumina de luna
Se mai strang impreuna,
Sub taiatii castani,
Umbre de tati condamnati
Si mame de treizeci de ani
Pieptanand
Fete cu plete
Pana-n pamant.
Poeti romani Ana Blandiana versurile poeziei limba romana cine a scris Tara parintilor poet. Scrisa de poezii.ro versuri autor versurile poeziei versuri rime cuvinte scriitor versuri poet.
Alte poezii de Ana Blandiana
