roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Toporul si padurea de Grigore Alexandrescu
Poezia Toporul si padurea
Minuni in vremea noastra nu vaz a se mai face,
Dar ca vorbea odata lemne si dobitoace
Nu ramine-ndoiala; pentru ca de n-ar fi,
Nici nu s-ar povesti.
Si caii lui Ahil, care proorocea,
Negresit ca au fost, de vreme ce-l tragea.
Intimplarea ce stiu si voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un batrin pe care il cinstesc
Si care imi zicea
Ca si el o stia
De la stramosii lui,
Care stramosi ai lui zicea si ei c-o stiu
De la un alt stramos, ce nu mai este viu
Si p-ai carui stramosi, zau, nu poci sa vi-i spui.
Intr-o padure veche, in ce loc nu ne pasa,
Un taran se dusese sa-si ia lemne de casa.
Trebuie sa stiti, insa, si poci sa dau dovada,
Ca pe vremea aceea toporul n-avea coada.
Astfel se incep toate: vremea desavirsaste
Orice inventa omul si orice duhul naste.
Asa taranul nostru, numai cu fieru-n mina,
Incepu sa sluteasca padurea cea batrina.
Tufani, palteni, ghindarii se ingrozira foarte:
„Trista veste, prieteni, sa ne gatim de moarte -
Incepura sa zica - toporul e aproape!“
- „E vreunul d-ai nostri cu ei sa le ajute?“
Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
Si care era singur ceva mai la o parte.
- „Nu“. - „Asa fiti in pace: asta data-avem parte;
Toporul si taranul alt n-o sa izbuteasca,
Decit sa osteneasca.“
Stejaru-avu dreptate:
Dupa multa silinta, cercari indelungate,
Dind in dreapta si-n stinga, cu putina sporire,
Taranul se intoarse fara de izbutire.
Dar cind avu toporul o coada de lemn tare,
Puteti judeca singuri ce trista intimplare.
Istoria aceasta, d-o fi adevarata,
Imi pare ca arata
Ca in fiesce tara
Cele mai multe rele nu vin de pe afara,
Nu le aduc streinii, ci ni le face toate
Un pamintean d-ai nostri, o ruda sau un frate.(Ed. 1842)
Versurile scriitor cartea cartea scriitor literatura cuvintele Toporul si padurea versuri scoala autor cuvintele cine a scris poetul poezie poeti romani. Grigore Alexandrescu versuri romana cartea scriitor.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu
