roversuri.ro
>
Litera A >
A.E. Baconsky
>
Poezia Transfigurare de A.E. Baconsky
Poezia Transfigurare
Nici gandurile voastre, nici florile nu-mi spun,
Nici negurile toamnei, ca sunt iesit din minte -
Ci numai mie-mi pare mereu ca sunt nebun,
De vreme ce-mi prind viata si moartea in cuvinte.
Ard in lumina zilei de parca uit ca n-am
Decat un drum prin iarba, un singur drum si-o poarta
Prin care voi patrunde ca luna-ncet prin geam,
Sau linistea din salcii rotind in Marea Moarta.
Ma bucur cand mai trece un an si-un anotimp,
Cand prin oglinzi straine imi rataceste chipul,
Si iar mi-aduce vremea acelasi dor sa-mi schimb
Inelul meu cu-al marii ce l-a-ngropat nisipul.
Traiesc mai mult cu roua campiilor, mai mult
Ca pasarea padurii si poate ca mi-e bine:
Vad ridicata steaua de-al carei semn ascult,
Vad risipita ora de plumb din care vine.
De-acum e dimineata pe cer ca un suras
Pe fata ravasita. De-acum e aurora ...
Stau si-mi gravez in suflet ca-ntr-un margean deschis,
Cu litere tacute, speranta tuturora.
Cartea poeti romani poezie versuri versuri versuri poezie. Versurile limba romana poetul Transfigurare rime versurile versuri romana A.E. Baconsky cultura cultura romana romana poezie versurile poeziei poetul.
Alte poezii de A.E. Baconsky
