roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Ucigasul fara voie de Grigore Alexandrescu
Poezia Ucigasul fara voie
O temnita-adanca imi e locuinta:
Prin dese, prin negre zabrele de fier
O raza pierduta imi spune fiinta
Cerescului soare, seninului cer.
Si frigul ma-ngheata; e umed pamantul;
De ziduri, de lanturi eu sunt ocolit:
Aici suferinta asteapta mormantul,
Caci legile lumii asa au voit.
Adus ca o cruda, salbatica fiara,
L-a temnitei poarta nadejdea-am lasat,
Si simt chinuire atat mai amara,
Cu cat a mea soarta eu n-am meritat.
O noapte fatala! o noapte cumplita!
Pe patu-mi de truda dormeam obosit:
Era despre ziua: sotia-mi iubita
Sedea langa mine... un vis, vis cumplit!
Vazui: in batrane paduri departate
Parea ca ma aflu; eram calator;
Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate
Canta cucuveaua cu glas cobitor.
Copacii in preajma-mi parea ca-nviaza:
Din toata tulpina un geamat iesea:
Flamanda, cumplita, vedeam ca-mi urmeaza
O ceata turbata de lupi, ce urla.
Si eu fugeam iute, fugeam cu grabire,
Dar locul sub mine de sange-nchegat
Silinte-mi zadarnici punea-mpotrivire;
De-o rece sudoare eram inundat.
Sufla un vant iute, si luna-ngrozita
In spatiuri vesnici trecea alergand,
Cu stinsele-i raze, cu fata-i palita
Intinse pustiuri abia luminand.
Apoi deodata in nori se ascunse,
Si lipsa ei dete cumplitul semnal:
In spasma nespusa ce-atunci ma patrunse,
Vazui trecand moartea pe palidu-i cal.
Schelet de-alta lume, cu forme cumplite,
Ranjind, catre mine privea neclintit:
In mana-i uscata, in unghi ascutite
Tinea o femeie... din capu-i zdrobit,
Musca cateodata, musca cu turbare,
Si creieri, si oase din gura-i cadea:
Uimit ramasesem: la orice miscare
Parea ca ea rupe din inima mea.
Dar ceata de fiare o vaz... ma soseste...
Fierbintea-i suflare acum o simtii...
Ma plec, cat, si mana-mi grea piatra-ntalneste,
Curaj desnadejdea imi da, si... izbii...
Un tipat s-aude... eu sar in picioare,
Din somnu-mi de groaza atunci desteptat.
Sotia-mi lipsita de-a vietii suflare
Zacea... capu-i tanar era sfaramat!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De-atunci zile multe si nopti osandite
Pe fruntea-mi trecura! eu nici am simtit
A lor osebire; vedenii cumplite
Si tipatu-acela in veci m-a-nsotit.
Rasuna el seara, l-auz dimineata,
Precum in minutul prin crima-nsemnat;
Si eu traiesc inca! traiesc, caci viata,
Amara pedeapsa, in dar mi s-a dat.
Aici astept vremea si ziua dorita
Sa vaz daca dreptul ceresc imparat
Priveste la fapta-mi, ce este cumplita
Sau numai la cuget, ce este curat.
Â
[Sujetul acestei poezii este o intamplare adevarata. Osanditul socotesc ca traieste inca, si nu e mai mult de patru ani de cand s-a judecat pricina la tribunaluri, unde el, marturisind fapta, cauta a se dezvinovati prin povestirea nenorocosului vis. Dar judecatorii, temandu-se ca nu cumva indurarea catre acesta sa insufle si altora dorinta de a visa, au aplicat pravila care nu cuprinde nimic despre vise. Caci pravila criminala, dupa cum stim, e inca nedesavarsita (n. a.). ]
Romana Ucigasul fara voie poeti romani autor versuri poezia poezia versuri limba romana rime cuvinte. Poezie cuvinte poet cuvinte poezia poet versurile limba romana Grigore Alexandrescu.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu
