roversuri.ro
>
Litera E >
elena andrei
>
Poezia Umbra de elena andrei
Poezia Umbra
(neaprobat)
Atunci,cand cei la greu,i-am ajutat,
Cu toti,de mine au uitat.
Dar nici nu plang,nici nu regret,
Cat inima,mai bate-n piept.
Am vrut sa stau si eu la umbra cuiva,
Dar soarele mereu,ma dogorea.
La umbra mea, multi s-au ascuns,
Caldura soarelui,nu i-a patruns.
De atata bine si racoare,
Ramuri mi-au lasat la soare.
Frunzele mi le-au distrus,
Arsita mare, m-a rapus.
Acum,un lenm uscat,din mine a ramas,
Si-mi simt apropierea,ultimului ceas.
Doar ciorile-mi mai dau tarcoale,
Ca am ramas un lemn,fara valoare.
Un lemn uscat si gaunos,
E trupul meu cazut pe jos.
Nu am la nimeni, nici o sperare,
Sa-mi faca umbra,s-au racoare.
Singura m-ascund,prin vagauni,
Prin gropi la umbra s-au prin stani.
Ascunsa-n umbra,pana vine asfintitul
Ca poate la racoare i-mi va fi sfarsitul.
Un sfarsit,ce atata mi-l doresc,
La umbra deasa,sa ma racoresc.
Si sape-mi groapa,mult adanc,
Nimeni,sa n-auda,atunci cand o sa plang.
--10-ianuarie-2010--
Cultura poeti romani cuvinte poetul de dragoste Umbra poet literatura autor. Elena andrei versurile scoala cultura descarca versuri literatura versuri poetul literatura.
Alte poezii de elena andrei
