roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Urat si saracie de Mihai Eminescu
Poezia Urat si saracie
Urat si saracie sunt acei doi tovarasi,
A caror urme crude le aflu pururi iarasi
Pe orice chip si-n orice-ndraznii de a iubi...
Iubit-am poate cantul, voit-am a robi
Cu el un suflet dulce, al meu intreg sa fie...
Zburat-au chip si cantec  urat si saracie!
Caci ce nu ai in clipa in care ai dorit
Se schimba-n rau cu vremea, de farmec saracit.
S-arata inainte-ti o schele despoiata
De orice vis cu care o imbracai odata.
Puterea tineretii, a mintii vioiciune,
A inimei bataie, si gingasa minune
Din ochi, cand toata viata in ei iti este scrisa
De o citeste-oricine scrisoarea ei deschisa,
Dar mai cu seama aceea ce tu vrei s-o citeasca...
Cum trec, cum trec cu toate... si far- sa le opreasca
Nimic... Astfel te-ntuneci o stea in vecinicie
Si ce-ti ramane-n urma? vreme si saracie.
Da, vreme! numai vreme sa aibi sa simti deplin
Ce mult puteai in lume, si cat, cat de putin
Ti-a fost dat. Daca nobil ai fost si bland si drept,
Daca prin a ta minte ai fost un intelept,
Avand darul pe care natura-l poate da,
Frumsete, minte, ajuns-ai cineva?
Caci nu cauta lumea aceea ce slaveste,
Aceea ce o prinde  ci ceea ce-i prieste.
Daca esti rau si-i vine rautatea la-ndemana,
Daca esti prost, si vasta prostie e stapana,
Sau de-un desert atarna in lume a ta soarta
Si nu stii cum desertii prin lingusiri se poarta
Sau nu poti sti... Atuncea de ce folos e tie
C-ai avut tot ce firea ti-a dat cu darnicie,
Ca esti podoaba scumpa in lume orisicui,
Podoaba ce nu-i trebui in lume nimanui?
Virtutea e-o poveste... cand gandul ti-l ascuti,
Tu vezi ca slabiciuni sunt vestitele virtuti:
Nobletea-i slabiciunea acelor ce nu pot
Pe sine sa se puie deasupra peste tot,
Sa aiba pentru toate adanc si greu dispret,
Hranind a lui viata din sute de vieti.
A nu-ti tine cuvantul cand nu-ti vine-ndemana
A dezbraca pe-acela ce ti s-a dat pe mana,
A insela multimea cu mii fagaduinti,
Cand ai mintit o data sa te mai pui sa minti,
A urgisi pe-acela care ti-a facut bine,
A imple a lui nume de pete si rusine Â
Aceasta nu e nobil... Dar toti  si-ndeosebi
O fac usor  tu numai stai vecinic sa intrebi.
Tu numai iti pui vorba si gandul la cantari,
Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari,
Privind peste multime cu multa nepasare...
Ei bine! P-asta drama si soarta ta cea mare.
Din asta cumpanire de drept si datorie,
Ce ti-a ramas la urma? Urat si saracie.
Iubit-ai?... Ah! un caier de canepa nu-i moale,
Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a fruntii sale!
Cu gura ei subtire si mani reci ca de ceara,
Iar ochiu-i plin de raze straluce in afara,
Rapindu-ti tie ochii cu a lor stralucire.
Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire:
Tu esti onest si plin de respect si generos
Sa frangi in zarea vietii un rod asa frumos.
Te-ai dus si te urmara parerile de rau.
In urma ta venit-au un neted natarau
S-acesta... ei... facut-au ce n-ai vrut sa cutezi;
Ce-a mai ramas din dulcea figura, mergi de vezi:
Anii i-au scris cu pana lor neagra pe-a ei frunte.
Si gura cea cu albe margaritari, marunte,
Acuma e zbarcita si ochiul plin de para,
Ce-si revarsa lumina sa rece in afara
E stins, si nu-i nimica in el, nu-i adancime;
Tu nu mai vezi intr-insul ce nu vazuse nime
Decat tu... Ce ajunse a fi? Cocheta, rece,
Lingusitoare, cruda, din mana-n mana trece
Si cauta-n iubire placerea numai, care
E-o clipa de betie si-o zi de dezgustare.
Dara acea iubire adanca si curata,
Care-n viata vine o data, num-o data,
Acea eterna sete ce-o au dupaolalta
Doi oameni ce-si pierdura privirea una-ntr-alta,
Acel amor atat de nemarginit, de sfant,
Cum nu mai e nimica in cer si pre pamant,
Acea inamorare de tot ce e al ei,
De-un zambet, de un tremur al gingasei femei,
Cand pentru o privire dai viata, dai noroc,
Cand lumea ti-este neagra de nu esti la un loc
Cu ea... Unde-i norocul ce l-a promis ea tie?
Ce va ramane voua? Urat si saracie!
Poeti romani descarca poetul poezii.ro descarca cuvintele cine a scris versuri Mihai Eminescu cuvinte versurile cuvintele. Literatura Urat si saracie poezie versuri cultura cuvintele versurile poeziei.
Alte poezii de Mihai Eminescu
