roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Luca Caragiale
>
Poezia Versuri de Ion Luca Caragiale
Poezia Versuri
Ce-mi spui de poezie, d-acea chimera trista,
Cand lumea d-astazi, rece si materialista,
Isi rade de chimere si de puterea lor?
Credintele d-acuma condamna poezia
Ca ratacirea, crima, pacatul, erezia
Ce merita sa poarte dispretul tuturor.
Asculta-ma si crede: de vei simti vrodata
Ca pieptul tau nutreste scanteia cea sacrata,
Sa stii ca mizerabil vei trece pe pamant;
In timpurile noastre, decat sa canti, mai bine
De pietre sparge-ti lira s-apoi sufoca-n tine
Fugoasa-ti inspirare si-al tau nebun avant.
De-acum, stai noaptea singur, citeste, studiaza,
Si de veghiare palid, mereu, mereu vegheaza,
Plecat pe carti batrane consuma-ti anii toti,
Sacrifica-ti vederea, catand fara-ncetare
Ca sa gasesti ideea funesta pentru care
S-alerge-n valuri sute de mii de sacerdoti;
Obiectul ei sa fie, desigur, omenirea,
Iar scopul, abrutirea, mizeria, tampirea!
- Acolo sacerdotii cu toti vor atinti. -
Ideea ta pamantul in lung si-n lat sa-ncinga,
Prin vorba sau prin spada, cu-ncetul ea s-atinga
Si polul miazanoapte si polul miazazi.
Sau, nu! Munceste-ti mintea, gandeste-te, combina,
Inventa-o monstruoasa, teribila machina,
Concepere fatala, ce, demn-a se chema
Flagelul omenirei, pornind intr-o clipire,
Ca fulgerul, turbata si numai c-o lovire
Armate formidabili sa poata sfarama.
Atunci tiranii lumei, vazand a ta lucrare,
Vor alerga cu totii sa-ti dea, prin admirare,
Averi, mariri si nume, s-ajungi nemuritor:
Iar bietele popoare, nenumarabili brute,
Tampite d-o nedemna si lunga servitute,
Te vor mari, fii sigur, ca si tiranii lor.
Adesea ma concentru si cuget cum, odata,
In Grecia, multimea, de cantu-ti farmecata,
Tacuta, stransa-n juru-ti, Omere, te-asculta
Asa, batran rapsode!... Si te numea Poetul,
Caci intre toti mortaliitu posedai secretul
Cum se-nstruneaza lira, cum trebui a canta.
Erai batran, dar mandru; pe fruntea ta senina
Lucea-n splendoarea toata scanteia cea divina
Ce zeii, spre-a lor fala, voisera sa-ti dea.
Umblai dupa-ntamplare, si numai a ta muza
Si cultul ce-ti dau grecii le-aveai drept calauza:
Orb, tu nu vedeai lumea, dar lumea te vedea.
Rapsode, vino si-astazi, si, de mai poti, te-nspira,
Te-ncearca sa mai farmeci multimea cu-a ta lira
Si cu scanteia sacra ce-aveai pe fruntea ta
Dac-ai trai, desigur, ti-ai renega si muza,
Si geniul, si lira, si muta ti-ar fi buza;
Mania lui Achile ma jur de-ai mai canta.
Caci de cumva, batrane, nevrand sa stii de lume,
Cantand, ai vrea si-acuma sa sapi frumosu-ti nume
Pe-a timpilor eterna columna de granit,
Amar ti-ar fi platita sublima nebunie:
Multimea, fara mila, ti-ar zice-n ironie
Si fara sa te-asculte: âSarmanul e smintit!â
Si chiar daca p-alocuri, prin lunga cautare,
S-ar mai gasi fiinte ce sacra ta cantare
Ar mai putea-ntelege si-ar mai putea simti,
Invidia nedemna, barbara si perfida,
Ori ignoranta cruda, profana si stupida
- Virtutile moderne - pe loc te-ar amuti.
Ce-mi spui de poezie, de-acea chimera trista,
Cand lumea d-astazi, rece si materialista,
Isi rade de chimere si de puterea lor?
Credintele d-acuma condamna poezia
Ca ratacirea, crima, pacatul, erezia
Ce merita sa poarte dispretul tutulor.
(Amicului C.D.)
Versuri cartea poeti romani cartea de dragoste Ion Luca Caragiale cuvinte. Limba romana poet versuri cuvinte limba romana cartea autor cuvinte Versuri cultura scrisa de rime.
Alte poezii de Ion Luca Caragiale
