roversuri.ro
>
Litera E >
Emil Botta
>
Poezia Vrajitoarea de Emil Botta
Poezia Vrajitoarea
Si asa,
cu scortisoare si cuisoare,
si taciuni si carbuni
si vin de vanilie,
asa, cu ochii legati.
Si ma afuma cu par de lup
si aseaza ea pe frunte
piepteni ciudati de os,
o claviatura.
Si aschii
si mari cioburi de luna
si felii de cartofi,
amidonul trage durerea,
tine minte, sa stii.
Da, tin minte,
pacientul nu uita,
dar este cineva uitat
in padure, in orasul de fag,
o nefiinta culcata
pe un pat de moarte
in sarcofag de fag,
nu cunoastem persoana,
dar este cineva
cu ochii legati.
Cine a sugrumat statuia ?
Umbletele mele,
pe unde umblati ?
Si vine lumea
cu esarfe insorite
si o prelata de pamint
peste mine trinteste,
lumea.
Ce-ar fi
sa ma vinda lumea,
sa ma cumpere lumea,
sa ma ia vrajitoarea
in sacul de papura ?
Si sa fie liniste, liniste,
rareori doar un ris,
al vrajitoarei de papura.
Poetul romana Emil Botta cine a scris rime poet descarca cultura poeti romani Vrajitoarea de dragoste poezie. Poezia versuri versuri cartea versuri de dragoste versuri cine a scris.
Alte poezii de Emil Botta
