roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Luca Caragiale
>
Poezia Filozoful Blagomirea de Ion Luca Caragiale
Poezia Filozoful Blagomirea
Filozoful Blagomirea tine-n mana adevarul,
Si de-aceea se munceste a seca tot calimarul
Si-a schimba cerneala neagra intr-un foc aprins defraze,
Care-n veci de veci sa deie intunericului raze
Si sa lumineze mintea robilor si celor schiopi,
Osanditi sa rataceasca sau mereu sa dea in gropi.
Cat mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!
Dac-ar sti ce o asteapta, negresit ca omenirea
Ar veni la Blagomirea implorandu-i sa consume,
In hartie si cerneala, cat de mult, oricate sume.
Numai sa-i arate-ntregul adevar adevarat,
Dupa care pan-acuma ea-n desert a alergat.
Far-aceasta rugaminte, Blagomirea-ntr-una scrise,
Pana cand - vai, tarii noastre! - ochii-i pe vecie-nchise...
Multe-s operele sale, cam vreo suta de volume
Despre legile eterne si stapane peste lume,
Dar cuprinsul lor e simplu: Blagomirea s-a muncit
Ca sa spuie“Tot e totul” si sarmanul a murit...
Poezia cuvintele autor literatura scrisa de poeti romani de dragoste cartea de dragoste versuri. Ion Luca Caragiale scoala versuri romana poetul scoala Filozoful Blagomirea cuvinte poetul cuvintele.
Alte poezii de Ion Luca Caragiale
