poezia Moartea caprioarei de Nicolae Labis versurile poeziei Moartea caprioarei scrisa de poetul Nicolae Labis

roversuri.ro > Litera N > Nicolae Labis > Poezia Moartea caprioarei de Nicolae Labis

Poezia Moartea caprioarei




Seceta a ucis orice boare de vant. Soarele s-a topit si a curs pe pamant. A ramas cerul fierbinte si gol. Ciuturile scot din fantana namol. Peste paduri tot mai des focuri, focuri Danseaza salbatice, satanice jocuri. Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri, Si brazii ma zgarie, rai si uscati. Pornim amandoi vanatoarea de capre, Vanatoarea foametei in muntii Carpati. Setea ma naruie. Fierbe pe piatra Firul de apa prelins din cismea. Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta Planeta, imensa, straina si grea. Asteptam intr-un loc unde inca mai suna, Din strunele undelor line, izvoarele. Cand va scapata soarele, cand va licari luna, Aici vor veni in sirag sa se-adape Una cate una caprioarele. Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac. Ametitoare apa, ce limpede te clatini! Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri La ceas oprit de lege si de datini. Cu fosnet vestejit rasufla valea. Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers! Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters. Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii, Si stelele uimite clipira printre ele. Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii, Frumoasa jertfa a padurii mele! Ea s-arata saltand si se opri Privind in jur c-un fel de teama, Si narile-i subtiri infiorara apa Cu cercuri lunecoase de arama. Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit, Stiam ca va muri si c-o s-o doara. Mi se parea ca retraiesc un mit Cu fata prefacuta-n caprioara. De sus, lumina palida, lunara, Cernea pe blana-i calda flori stinse de cires. Vai, cum doream ca pentru-ntaia oara Bataia pustii tatii sa dea gres! Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi, Isi ridicase capul, il clatina spre stele, Il pravali apoi, starnind pe apa Fugare roiuri negre de margele. O pasare albastra zvacnise dintre ramuri, Si viata caprioarei spre zarile tarzii Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna Cand lasa cuiburi sure si pustii. Impleticit m-am dus si i-am inchis Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne, Si-am tresarit tacut si alb cand tata Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne! Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau. Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini! Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit La ceas oprit de lege si de datini... Dar legea ni-i desarta si straina Cand viata-n noi cu greu se mai anina, Iar datina si mila sunt desarte, Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte. Pe-o nara pusca tatii scoate fum. Vai fara vant alearga frunzarele duium! Inalta tata foc infricosat. Vai, cat de mult padurea s-a schimbat! Din ierburi prind in maini fara sa stiu Un clopotel cu clinchet argintiu... De pe frigare tata scoate-n unghii Inima caprioarei si rarunchii. Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc, si-as vrea... Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea! Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc! Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc! (1956)



Scrisa de poet scriitor Moartea caprioarei poetul poezia. Descarca versuri rime poeti romani versuri scoala scriitor poezii.ro Nicolae Labis cuvinte romana poezii.ro poezie rime.


Alte poezii de Nicolae Labis
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. tabla inmultirii cu 7 de vasile romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #