roversuri.ro
>
Litera G >
George Calinescu
>
Poezia Steaua de George Calinescu
Poezia Steaua
Smerit pe bolta am privit
O stea ce-aseara s-a ivit
Printre atatea feluri
Ce sclipesc pe ceruri.
Ce poate sa insemne ea,
Nefiind eu noul Messia,
Nici Alexandru Machedon,
Nici cap de osti cu groaznic zvon,
Nici sfant din cei ce merg la rai,
Ori peste mari noroade crai,
Neavand eu falnic nume
Pe aceasta lume?
Cand colo, totusi, cand aici,
In zboruri ca un licurici,
Ea scoate flacarele
Deasupra casei mele,
Si cate-o raza-asa-i de lunga,
Ca parca vrea sa ma ajunga.
O sulita care-ar urma
Sa-mi strabata inima.
Nicicand asemenea stea
Pe cer nu a putut sa stea
Decat cu vreo menire
Cu totul peste fire.
La piept pun bratele manunchi,
La maica Luna ingenunchi
Cu teama de-a fi uns
Spre-un tel de nepatruns.
(„Lauda lucrurilor - Cu gloria cantarii...”, 1963)
Poezia romana scriitor poeti romani cultura George Calinescu versurile cartea. Versuri poetul versuri poetul poet literatura limba romana limba romana autor Steaua.
Alte poezii de George Calinescu
