roversuri.ro
>
Litera M >
Maria-Eugenia Olaru
>
Poezia A treisprezecea scrisoare de Maria-Eugenia Olaru
Poezia A treisprezecea scrisoare
Despre mrejele pescarilor.
Era suparata, si trista tare era.
Si cum sta pe mal, ascultand in triluri voiase
involburatele ape manoase,
din jocul de lumina cel cu iubire facut,
o picatura de roua pe inima ei a cazut .
-Tu esti regina pestilor, cei pescuiti?
A intrebat Roua celor iubiti.
- Da Tata Ceresc!
- Vino sa te pescuiesc!
- Tata Ceresc, sunt pescuita de Iubirea iubita!
- Vino atunci sa pescuim impreuna
unde lumea toata s-aduna...
Iti dau navoadele mele sa pescuiesti in toamna cu ele.
Iar cel ce crede pe hulitori
in buna masura va fi asemenea lor.
Minciuna crezand de Adevar te desparti
si plata este pentru masura,
caci fiecare pescar plasa sa are,
din fir de lumina,
ori din intunerec ce doare...
Cat despre Dreptate alta cale nu este
decat ori sa o vinzi
ori sa mori pentru ea,
si dupa fapta-i si rasplata ta!
Ea este una in sine, si una-i ceea ce este!
Se face scara de roua pentru piciorul cel bun
si piatra, grea de incercare, pentru hulitorul nebun.
Ea asa este si asa fii-va mereu...
Poti muri de tot las, ori trai ca un leu.
Calea cea dreapta una doar este,
sa mori din Iubire e o veche poveste...
Dar cele iubite traiesc impreuna!
De-s bune ori rele in cerc separat se aduna.
Si fiecare alege ceea ce vrea,
cerc de lumina ori noaptea cea grea...
Vino de pescuieste, cu pace si nea!
Versurile poeziei literatura scoala limba romana cultura versuri A treisprezecea scrisoare Maria-Eugenia Olaru poetul scrisa de scrisa de. Versurile poeziei cartea poetul de dragoste versurile poeziei rime poetul descarca versuri poeti romani.
Alte poezii de Maria-Eugenia Olaru
