roversuri.ro
>
Litera O >
Octavian Goga
>
Poezia Agonie de Octavian Goga
Poezia Agonie
In mine se petrece-o agonie,
Ca intr-o trista casa solitara,
In sufletu-mi batut de vijelie
Eu vad un om ce-a inceput sa moara...
Un cintaret cu rostul de la tara
Se duce-acum si n-o sa mai invie
Cu chipul lui senin de-odinioara...
Demult... Demult... Din cea dintii clipita,
De cind te-au smuls de la batrina vatra,
Din casa cu sindile-acoperita,
De-atunci incepe moartea-ti nesfirsita,
De-atunci te fura fiecare piatra...
Te-au biruit in stingerea domoala
Straine legi din guri necunoscute ;
S-a poticnit curata ta sfiala.
La orice pas, de pravili nestiute ;
Prin praf, prin fum, prin vorbe de ocara
Te-ai dus, sarmane suflet de la tara.
Din orice colt mi te pindea o sirma
Si te-alunga un suier de masina...
Avutul tau s-a risipit pe cale,
Te-au parasit si zmei si cosinzene,
Ti s-a uscat si lacrima din gene,
Au amutit si sfaturile tale...
Asa, pe rind, ti-a tot trimis viata
Un nou tilhar, in orice clipa noua,
Si fara mila-n toata dimineata
Te-a despoiat cu minile-amindoua !...
Acuma simt : drumetul da sa moara...
Un oaspe nou ii sta la capatiie,
Incetisor in casa se strecoara,
Cu albe mini, cu inima bolnava,
Cu ochii arsi de friguri si otrava...
Stapin de-acuma el o sa ramiie.
Privindu-si lung ograda in ruine,
El trist isi spune gindul ce-1 apasa ;
“Tu mori acum... dar umbra ta revine,
Si pururi simt ca singur nu ma lasa,
In nopti tirzii s-a furisa la mine
Si-o sa ma stiu strain la tine-n casa...”
Literatura scriitor cuvinte de dragoste Octavian Goga Agonie literatura versuri scrisa de poezie autor cultura versurile poeziei. Versuri scrisa de cultura poeti romani poezie autor.
Alte poezii de Octavian Goga
