roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Angelina de George Cosbuc
Poezia Angelina
Ca Dumitru-n albanime
Mai viteaz nu era nime,
Nici la brat mai viguros,
Nici la umblet mai frumos:
Era inger la iubire,
Zmeu era la razboire;
Intre fete curcubeu,
La batai trasnet si leu.
El cu dragii sai tovarasi
La razboi pornit-a iarasi,
Dar pe drumul lat si-ntins
L-a cuprins un dor pe cale:
Dorul Angelinei sale.
Si el zice catre frati:
Dragii mei! Voi m-asteptati,
Pana-n seara, pana-n noapte,
Pana maine-seara poate,
Pan ma duc la draga mea
Caci nu pot de dor de ea!
Astfel zise lin si bland
Si-apoi pleaca suierand
Pe poteca mult batuta,
Care duce la paluta!
La palat daca-a sosit
Portile-nchise-a gasit.
Ce-i aceasta? Niciodata
N-a fost poarta sub lacata,
Si-acum pentr-ntaia oara
Geme poarta sub zavoara?!
Greu uimit d-aceste, el
Bate-n poarta-ncetinel.
Vine-o baba si-l priveste,
De pe zid apoi vorbeste:
Ce tot bati? Mergi inapoi!
N-ai sa cati nimic la noi!
Si Dumitru greu mahnit
De raspunsul ce-a primit,
Bate-n poarta cu piciorul,
Sparge poarta cu toporul:
Intra-n casa si gemea;
Caci in casa ce vedea?
Un fecior oh, bata-l vina
Tinea-n brate pe-Angelina,
Si glumea, si-o dezmierda
Si cu foc o saruta.
Trist Dumitru geme, zbiara
Si-n mania lui amara
Prinde lemnul sclipicios:
Angelina cade jos,
Crud bolboroseste-n sange,
Lin ofteaza si se stange.
Vipera cu doua limbi!
Astazi juri si maini te schimbi!
Astazi juri pentr-a-nsela,
Maine-nseli pentru-a jura:
Deci sa moara miseleste
Inima care minteste!
Apoi crunt si disperat
Catre tanar s-a-nturnat:
Vezi cadavrul!... Dubla crima...
Este chiar a ta victima...
San zdrobit de doua ori...
Pleaca fruntea... taci si... mori!
Barda fulgera prin aer;
Un suspin infrant si-un vaier,
Si-un fecior tanar frumos,
Mort de barda cade jos.
Ucigasul lung priveste
Sangele cum abureste
Si tacut ca fierul stand
El se pare tremurand:
Simte-ale mustrarii icuri
Si din gene-i lunec picuri.
Iar in urma s-a plecat,
Trupurile-a ridicat
Si-asteptand pana deseara,
Cu ele-a grabit la moara
Si la tarm groapa sapa,
Acolo le-nmormanta.
Si de-atunci Dumitru n-are
Liniste si zi cu soare;
Si d-atunci mereu plangea
Langa moara si zicea:
Moara! pentru orisicine
Macina farina bine!
Caci copila ce-am ucis
A fost singurul meu vis,
A fost blanda cum e steaua
Si mai alba decat neaua!
Macina farina bine,
Moara, pentru orisicine!
Caci voinicul ucis azi
A fost nobil si viteaz!
Si pe locul, unde fu
Tanaru-ngropat, crescu
Un cipres cu frunza lata;
Unde-a fost dansa-ngropata,
Au crescut vite de vii.
Si d-atunci prin batalii
Toti la chiparos s-adun
Si pe rane frunza pun:
Caci e frunza fermecata,
Vindeca ranele-ndata.
Iar la vie rand pe rand
Curg bolnavii, caci gustand
Fructul vitei fermecate
Iar le da lor sanatate.
(Cluj, octombrie 1885)
Balada din Albania
Poetul versuri scoala versuri scriitor George Cosbuc limba romana poeti romani scoala autor Angelina cine a scris scrisa de romana cuvinte literatura de dragoste. Poezia versurile poeziei poetul cultura romana.
Alte poezii de George Cosbuc
