roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Armingenii de George Cosbuc
Poezia Armingenii
Pe cand umbla Hristos prin tara
Latind cuvantul sau frumos,
Ovreii toti i-au scos ocara
Si carturari de-ai lor cercara
Prilegi sa piarda pe Hristos.
Asa,-ntr-o noapte-ntunecata
Cand vecinicul Mantuitor
Dormea-ntr-o casa-ncrestinata,
Gasitu-l-au ovreii-ndata
Si sfat facut-au de omor.
La miezul noptii aveau sa vie
La casa unde el dormea
Si, casa pentru ca s-o stie,
Au pus ca semn si marturie
In fata casei o nuia.
Dar Dumnezeu, cel ce scoboara
Si-n gandul cel mai nevadit,
Nu lasa p-al sau fiu sa moara,
Caci a rascumpararii oara
Si vremea mortii n-a sosit.
Si Dumnezeu orbit-a firea
Ovreilor impinsi la rau,
Incat sa n-aiba nicairea
Vrun chip de-a faptui pierirea
Nascutului din Dumnezeu.
La miezul noptii-n gloata mare
Ovreii pe furis pornesc
Sunt muti ovreii de mirare,
Ca ei la casa fiecare
Ca semn cate-o nuia zaresc.
Dac-am pierdut si astazi prada,
Cu greu putea-vom s-o gasim.
Porneste-apoi ragnind gramada,
Pieranda-n zgomot toata strada
Tacutului Ierusalim.
Dar neputand sa mai gaseasca
Pe Christ ca sa-l omoare-n somn,
Pierdut-au noaptea dusmaneasca
Si n-au putut sa-ndeplineasca
Pierirea vesnicului Domn.
Si dintr-acea zi-nainte
Ramas-a obicei, si spun,
Ca pentru-aducerea-aminte
De noaptea mantuirii sfinte
Romanii si-azi armingeni pun.
Scoala poezia poeti romani cuvintele scriitor poezie cartea. Autor romana versuri descarca literatura Armingenii cuvinte literatura de dragoste George Cosbuc rime versuri poezii.ro scriitor de dragoste scoala.
Alte poezii de George Cosbuc
