roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Blestemul tradarii de George Cosbuc
Poezia Blestemul tradarii
Cu sfaramate catapulturi
Turnul muced sta-nclinat,
Iar in poarta surii vulturi
Franta-si au de mult aripa,
Stand sa cada-n toata clipa
Peste pragul fulgerat.
Insa-n veci vor sta la poarta,
Ca-i din cer blestem de veci.
Noaptea-nvie-o oaste moarta,
Si-i de coifuri valea plina
Fa o cruce si te-nchina.
Calatorule, cand treci.
Noaptea din ruini rasare
Tot castelul, precum fu.
Sant si ziduri de-aparare,
Turnuri albe cresc deodata,
O cetate-nfricosata
Unde-Agripa cuib avu.
Iar din vai un print se suie
Alb de arme, spre castel;
E tacere-n cetatuie,
Dar stafiile pe coaste
Repezi vin, o-ntreaga oaste,
Toti ai printului cu el.
Lupi ce casca largul gurii
Au pe coif, si parc-au strans
Toate fiarele padurii.
Sunt de-acei ce-au stat in cale,
Varro tu, ostirii tale
Si-au facut pe-August de-a plans.
Cand ajunge la cetate
Albul print al celor morti
De trei ori cu pumnul bate
Repede-n arama portii
Scari aduc in graba mortii,
Cu berbecii bat in porti.
Si-auzind cum vin barbarii,
Usa tainitii-o deschid
Si tresar legionarii;
Ei din barbi, din par, cu mana
Iuti isi scutura tarana,
Ies, alearga, sar pe zid.
Sub un rau de creste rosii
Albe coifuri stralucesc,
Si-n amestec furiosii
Respingand pe cei de-afara
Cad si mor, se nalta iara,
Rane fac si le primesc.
Zangat insa n-are-arama
Cand se bate scut de scut,
Tuba nu-si cunoaste gama:
Fara zuzat lancea zboara,
Iar al spazii-otel doboara
Cald si stralucind, dar mut.
Pe deasupra lor cu spaima
Luna se ascunde-n nor,
Glas de bufnite se-ngaima
Si, cu aripi speriete,
Lilieci zburand in cete
Se izbesc de coiful lor.
De-ati avea voi pace-odata,
Voi ce va luptati mereu!
Pacea insa nu vi-i data,
Ca sa stiti in vesnicie
Dreapta Domnului manie
Si ca-i unul Dumnezeu!
Cei tradati, ei dorm in pace!
Voua-al mortii datator
Partea asta nu vi-o face!
Voi cand ati vazut pe-o seama
Ca pe Crist cel mort il cheama
Martor al jurarii lor.
In nedreapta voastra ura
Vrand sa-i pierdeti, ati facut
Cu barbarii-o legatura.
Si-au venit pe-ascuns barbarii
Si-au pierit legionarii
Cati pe Crist l-au cunoscut.
Noapte-a a fost. Pe zid crestinii
Se luptau pentru-mparat:
Voi ins-ati deschis, hainii,
Toate portile cetatii
Dreapta cumpan-a Dreptatii
Iat-acum s-a razbunat.
Cei tradati, ei in morminte
Dorm in pace. Insa voi
Va luptati si-acu-nainte
Cu ostirile chemate
Si de-a pururi va veti bate
Pana-n ziua cea de-apoi.
Astfel parca-ntruna plange
Turnul obosit si el
De-a vedea tot morti si sange.
Caci de veacuri vede-ntruna
Noaptea cum aduc furtuna
Mortii-acestia din castel.
Iar cand ziua se revarsa,
Pier si ziduri si cohorti,
Ruinata-n deal si arsa
Sta cetatea trista-n soare
Dar in noaptea urmatoare
Vin din nou aceiasi morti.
Autor poezia poeti romani poetul poezia cuvinte versuri cartea scoala George Cosbuc descarca Blestemul tradarii scrisa de. Versuri scrisa de versurile versuri versurile poeziei cine a scris versuri.
Alte poezii de George Cosbuc
