poezia Blestemul tradarii de George Cosbuc versurile poeziei Blestemul tradarii scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia Blestemul tradarii de George Cosbuc

Poezia Blestemul tradarii




Cu sfaramate catapulturi Turnul muced sta-nclinat, Iar in poarta surii vulturi Franta-si au de mult aripa, Stand sa cada-n toata clipa Peste pragul fulgerat. Insa-n veci vor sta la poarta, Ca-i din cer blestem de veci. Noaptea-nvie-o oaste moarta, Si-i de coifuri valea plina Fa o cruce si te-nchina. Calatorule, cand treci. Noaptea din ruini rasare Tot castelul, precum fu. Sant si ziduri de-aparare, Turnuri albe cresc deodata, O cetate-nfricosata Unde-Agripa cuib avu. Iar din vai un print se suie Alb de arme, spre castel; E tacere-n cetatuie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin, o-ntreaga oaste, Toti ai printului cu el. Lupi ce casca largul gurii Au pe coif, si parc-au strans Toate fiarele padurii. Sunt de-acei ce-au stat in cale, Varro tu, ostirii tale Si-au facut pe-August de-a plans. Cand ajunge la cetate Albul print al celor morti De trei ori cu pumnul bate Repede-n arama portii Scari aduc in graba mortii, Cu berbecii bat in porti. Si-auzind cum vin barbarii, Usa tainitii-o deschid Si tresar legionarii; Ei din barbi, din par, cu mana Iuti isi scutura tarana, Ies, alearga, sar pe zid. Sub un rau de creste rosii Albe coifuri stralucesc, Si-n amestec furiosii Respingand pe cei de-afara Cad si mor, se nalta iara, Rane fac si le primesc. Zangat insa n-are-arama Cand se bate scut de scut, Tuba nu-si cunoaste gama: Fara zuzat lancea zboara, Iar al spazii-otel doboara Cald si stralucind, dar mut. Pe deasupra lor cu spaima Luna se ascunde-n nor, Glas de bufnite se-ngaima Si, cu aripi speriete, Lilieci zburand in cete Se izbesc de coiful lor. De-ati avea voi pace-odata, Voi ce va luptati mereu! Pacea insa nu vi-i data, Ca sa stiti in vesnicie Dreapta Domnului manie Si ca-i unul Dumnezeu! Cei tradati, ei dorm in pace! Voua-al mortii datator Partea asta nu vi-o face! Voi cand ati vazut pe-o seama Ca pe Crist cel mort il cheama Martor al jurarii lor. In nedreapta voastra ura Vrand sa-i pierdeti, ati facut Cu barbarii-o legatura. Si-au venit pe-ascuns barbarii Si-au pierit legionarii Cati pe Crist l-au cunoscut. Noapte-a a fost. Pe zid crestinii Se luptau pentru-mparat: Voi ins-ati deschis, hainii, Toate portile cetatii Dreapta cumpan-a Dreptatii Iat-acum s-a razbunat. Cei tradati, ei in morminte Dorm in pace. Insa voi Va luptati si-acu-nainte Cu ostirile chemate Si de-a pururi va veti bate Pana-n ziua cea de-apoi. Astfel parca-ntruna plange Turnul obosit si el De-a vedea tot morti si sange. Caci de veacuri vede-ntruna Noaptea cum aduc furtuna Mortii-acestia din castel. Iar cand ziua se revarsa, Pier si ziduri si cohorti, Ruinata-n deal si arsa Sta cetatea trista-n soare Dar in noaptea urmatoare Vin din nou aceiasi morti.



Autor poezia poeti romani poetul poezia cuvinte versuri cartea scoala George Cosbuc descarca Blestemul tradarii scrisa de. Versuri scrisa de versurile versuri versurile poeziei cine a scris versuri.


Alte poezii de George Cosbuc
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #