roversuri.ro
>
Litera V >
Vasile Voiculescu
>
Poezia CCXIII de Vasile Voiculescu
Poezia CCXIII
Vrei sa te smulgi din mine? Smulgandu-mi ochii poate...
si nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei,
In tot ce este-n mine duh de eternitate,
In insasi nemurirea in care-am sa ma-nchei.
Ce-mi pasa ca iubirea, ca luna, are faze,
Cand creste si cand scade pana la-ntunecime;
Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze,
Talazuind, lunatic, se umfla spre-naltime:
Ce mandra limpezime-n zenitul suferintii!
Deodata-n mii de valuri ma sparg sa te rasfrang...
Ne-atragem unul pe-altul cu forta nazuintii,
Dar cumpana ei fixa- pamant si cer- n-o-nfrang.
si totusi, aspra-i lege poetul va-nfrunta:
In orice vers se scalda, de sus, splendoarea ta.
Poezia versurile cine a scris de dragoste scoala cuvinte versuri cuvinte cultura scriitor autor. Cultura cartea literatura versurile poeziei scoala versuri poeti romani cine a scris versuri literatura Vasile Voiculescu CCXIII.
Alte poezii de Vasile Voiculescu