roversuri.ro
>
Litera V >
Vasile Voiculescu
>
Poezia CLVIII de Vasile Voiculescu
Poezia CLVIII
Din clarul miez al varstei rad tineretii tale,
Trufasa-ti frumusete in fata o privesc
Si ochilor tai, astri tulburatori de cale,
Opun intensu-mi geniu in care se topesc.
Ma-nfatisez cu duhul, nu te sarut pe gura,
Plecat ca peste-o floare, te rup si te respir...
Si nu mai esti de-acuma trupeasca o faptura,
Ci un potir de unde sug viata si strang mir.
Nu-mi numar anii, seva nu sta in gingasie:
Cu ideala forta mi-apropii ce mi-e drag,
Injug virtuti si patimi la marea poezie
In care, fara urme de pulbere tarzie,
Te-amestec si pe tine cu sila; pentru mag,
Pamantul n-are margini, nici cerurile prag.
(joi, 2 decembrie 1954)
Rime versurile CLVIII versurile poeziei cuvinte versuri poetul Vasile Voiculescu poeti romani. Versuri versuri literatura cartea literatura scoala scrisa de poezia versurile poeziei de dragoste literatura.
Alte poezii de Vasile Voiculescu