roversuri.ro
>
Litera V >
Vasile Voiculescu
>
Poezia CLXXXIII de Vasile Voiculescu
Poezia CLXXXIII
Mereu cersim vietii ani mai multi, asa-s nestire,
Ne razvratim, ne plangem de pierderea noastra,
Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire
Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra;
Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni
Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;
Noi il primim cu gheata si-l rasadim icremeni
Cand Dragostea-i unica vecie data noua.
Ci-n van acum te manii pe mine si m-arunci,
Minunile iubirii n-au staile pe lume;
Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.
Poeti romani scriitor scriitor literatura cuvintele Vasile Voiculescu poetul literatura versuri versuri. Versuri cultura de dragoste CLXXXIII versurile poeziei scoala de dragoste versurile poeziei cine a scris poetul scriitor versuri.
Alte poezii de Vasile Voiculescu
