roversuri.ro
>
Litera M >
Mateiu Caragiale
>
Poezia Calugarita de Mateiu Caragiale
Poezia Calugarita
In sfanta manastire de-ai mei parinti zidita,
Muncindu-mi fara mila sarmanul trup uscat,
Acoperit de zdrente, de ani impovarat,
Indur sub bolti de jale o soarta urgisita.
Frumoasa-am fost odata, senina, fericita,
A tarii mandra Doamna - dar lumea m-a uitat -
Si-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvacneste si sangera ranita.
Caci viata mea in lacrimi si-a oglindit izvodul
De cand cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a sa infrunte paganele urdii;
Din sea il prabusira hangerele haine -
De-atunci cad in ruina marete curti pustii
Si eu imi rog sfarsitul, dar moartea nu mai vine.
(1904)
Versuri poezie versurile poeziei poet Calugarita romana poezii.ro romana de dragoste poetul cine a scris poeti romani cultura. Cartea Mateiu Caragiale versuri versuri cuvintele.
Alte poezii de Mateiu Caragiale
