roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Cantecul fusului de George Cosbuc
Poezia Cantecul fusului
Eu mi-am facut un cantec
Stand singura-n iatac
Eu mi-am facut un cantec,
Si n-as fi vrut sa-l fac.
Dar fusul e de vina
Ca se-nvartea mereu,
Si ce-mi canta nainte
Cantam pe urma eu.
De-atunci il cant intruna
Ca-mi vine-asa nevrand;
De-as face orice-as face,
Nu pot sa-l scot din gand.
Il cant torcand la vatra
Si-l cant mergand pe drum
Si nu pricep ce-i asta,
Si nu stiu, biata, cum?
Adese stand la cina
Simt lacrimile des,
Nu pot manca de lacrimi
Si trebuie sa ies
Afara-n vant, afara,
Ca-mi arde capul tot,
Si-ngrop in palme capul
Si-mi cant amarul tot.
Am stat la roata morii,
Si roata umbla des,
Si roata morii canta
Cuvinte cu-nteles.
Ea canta inainte;
Cant si eu dupa ea
Moraru-si face cruce
Privind in urma mea.
Si-am mers pe malul apei,
In valuri sa-mi ingrop
Si cantecul, si-amarul
Dar a-nceput un plop
Sa cante, si toti plopii
Cantau duios in vant,
Si m-am trezit deodata
Ca plang si eu si cant!
Si-am mers pe lunci, dar jalnic,
D-a lungul peste lunci,
Cum plang si canta toate!
Si-n crang m-am dus atunci
Nu-i loc mai bun pe lume
De plans decat in crang!
Ah, toate plang, si satul
Se mira ca eu plang!
Dar fusul e de vina,
Ca se-nvartea mereu,
Si el canta un cantec,
Si-l stiu de-atunci si eu!
Si-ncet ce trece viata
Cand n-ai nici un noroc
Mai iute dac-ar trece,
De-ar sta mai bine-n loc!
De-ar sta pe loc mai bine!
Ori loc eu sa-mi gasesc
Sa pot sa plang cu hohot
Nici asta nu-ndraznesc!
Ca mama ma tot cearta
Si tata-i suparat,
Si-n ochii mei se uita
Toti oamenii din sat.
Ah, seara, numai seara,
Ma simt la largul meu,
Ca-ngrop in perne capul
Si, pana-n zori mereu,
Tot plang ca o nebuna
Si perna-n brate o strang,
Si plang, ca nu ma vede
Maicuta-mea ca plang.
Scrisa de poezie poet rime cuvintele poezie poezii.ro cuvintele poezii.ro poezii.ro versuri versuri de dragoste cuvintele poeti romani romana. Poetul George Cosbuc versurile autor poet Cantecul fusului.
Alte poezii de George Cosbuc
