roversuri.ro
>
Litera D >
Demostene Botez
>
Poezia Cobe de Demostene Botez
Poezia Cobe
Tu care ma citesti cu voie buna,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o luna
Sau peste zece ani, indiferent.
Un mare potentat ce sta departe
(Si nimeni nu-i mai mare decat El)
Te-a osandit nevinovat la moarte,
Rostind sentinta-i fara drept de-apel.
Si daca, liber ca intr-un ospiciu,
Te lasa inca-un pic sa mai respiri,
O face doar asa, dintr-un capriciu:
Tu nu poti evada pe nicairi.
Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
La EL nu merge cu protectie, cu rude;
Nu te salveaza nimeni si nimic...
Tu vei muri si-n urma ta ograda
Va sta sub soare-a doua zi la fel.
Si factorul postal va trece strada,
Latrat de-aceeasi jarva de catel.
Apoi pe-aceeasi strada solitara
Vor trece indragostiti pe-nserat,
Visand in fiecare primavara
Un vis pe care si tu l-ai visat.
De dimineata-aceleasi servitoare
Vor scoate asternutul pe balcon,
Si fiecare doamna, la culcare,
Va da pe nas cu crema „Tokalon“...
Iar tu, ca o momaie-ncremenita
In fundul gropii umede si reci,
Vei sta privind in bezna nesfarsita
Cu ochii ficsi, intunecati si seci.
Nu vei vedea apusurile rosii,
Nici nu vei sti de-i noapte ori e zi.
Si-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum canta-n soare, peste tot, cocosii...
Limba romana limba romana poezia versuri cuvinte cuvinte cartea poet cuvintele. Cobe autor poezia versurile Demostene Botez versuri versuri versuri cultura scoala romana poezia poeti romani versurile poeziei.
Alte poezii de Demostene Botez
