roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Coloana de atac de George Cosbuc
Poezia Coloana de atac
Porniseram din vai adanci
Si ne taram acum pe branci
Sa nu ne prind-Osman de veste,
Ca nazuim la deal spre creste,
Caci veste de-ar fi prins ai sai,
Noi n-am mai fi iesit din vai.
Si-asa cu-ncredere vegheata
Noi rasarim pe deal deodata.
Ne vad paganii, sar pe zid,
Potop de foc spre noi deschid.
Dar noi prin foc o rupem iute,
Crezandu-ne pe sub redute.
Si nu eram! Vedeam de sus
Ca altfel e de cum ne-au spus,
Ca pan-acolo-i lunga cale,
O rapa-n drum si-adanca vale.
O clipa ca-mpietriti am stat;
Maiorul insa-a si plecat
Si ne-am facut cu totii cruce:
Ei, duca-ne-n ce foc ne-o duce!
La vale,-acum, pe rapi curand
Un rand e mort, mai moare-un rand.
Cad bombele-n pamant si scurma
Si altele mai vin pe urma;
Ca grindina si plumbii cad,
Se-ntuneca si-i vai ca-n iad!
Si-un plumb veni cumplit cu zborul
Si fara glas cazu maiorul.
Atunci un ofiter inalt,
Cu spada-n vant, iar celalalt,
Tragand mereu din carabina,
Sarira-n front; iar pe colina
Noi dupa dansii, cot la cot,
Suiam orbis, noi, leatul tot.
Cat ai clipi, muream o suta,
Muream mai multi, caci din reduta
Nu plumbi curgeau, ci rau de foc,
Si linii-ntregi cadeau pe loc.
Si-un capitan, cel nalt, sarmanul,
Cazuse varfuind mormanul,
Iar celalalt, acel ce-ochea,
Muri trasnit in fata mea.
Caci uite-asa vazui de bine
Pe-un turc batran ochind spre mine,
Iar bietul capitan nu-s cum
Se puse mortii drept in drum.
Am dat sa-l prind, ca sa nu cada
Si-atunci cazui cu el gramada
Si vezi, si-acum mi-e capul prost,
Ca nu-nteleg nici azi ce-a fost:
M-am pomenit la sant deodata
Si-o carp-aveam la cap legata.
De ce si cand, de mana cui?
Si-atata drum eu cand facui?
Voiam sa-ntreb, n-aveam pe cine,
Caci tot straini pe langa mine.
Dar carpa, orice taina-avea,
Atata stiu: c-a fost a mea
Si-acu la sant! Noi rupem lantul
Si scoboram de-a valma santul.
Sarim si noi, si turcii sar
Si-i moarte-n sant, e vai s-amar,
Ne batem ca-n pierzarea mintii,
Cu pumnii dam, muscam cu dintii,
Si piept la piept ne zvarcolim,
Strabatem repezi si razbim.
Inchid de veci nizamii gura,
Iar noi ii dam pe rapi de-a dura.
Iesim apoi, ca dusi de vant,
Pe fata negrului pamant.
Pe laturi ne-ntarim sireagul:
Si iat-un capitan cu steagul
In fruntea noastra drum facu:
Ura, baieti, acu-i acu!
Roiesc turbati pe zid paganii,
Sub zid se-ndeas-orbis romanii
Si-arunca scari, razbesc prin fum,
Strabat mereu facandu-si drum.
Trasniti, copii, tot dupa mine!
Noi trasnet dupa el, vezi bine.
Si iata-l, capitanu-i sus
Pe meterez un brat a pus,
Dar sapte turci pe el sarira,
Si sapte sabii-l si lovira,
Si-al optulea, un turc barbos,
Izbi turbat de sus in jos
In piept cu patul pustii, fiara
Si-atunci pocnind se rupse scara
Si bietul capitan cazu
Pe spate-n sant, si-atata fu.
Caci s-adunau paganii gloata
Si-un om era reduta toata,
Si-ntregul parapet un fes,
Atata se-ngloteau de des.
Cadeam ca frunzele de bruma,
Iar sangele curgea cu spuma.
Nici loc sa stai, nici drum sa treci
Si fum de pusca, sa te-neci.
Si ce-am vazut atunci minune
Si-n groapa mortilor voi spune!
Nici chip de-acu sa mergi in foc,
Nici chip sa stai sub zid pe loc.
Se dete semn atuncea oastei
Sa paraseasca clinul coastei
Si ne-am retras departe-n vai,
Striviti, o mana de flacai,
Flamanzi si uzi si-ntorsi din cale,
Cu sufletul topit de jale.
Versuri limba romana versurile poezie versuri poetul George Cosbuc scriitor cartea poetul poet Coloana de atac cultura poeti romani versurile poetul. De dragoste poezie.
Alte poezii de George Cosbuc
