roversuri.ro
>
Litera D >
Dimitrie Anghel
>
Poezia Darul valurilor de Dimitrie Anghel
Poezia Darul valurilor
Azi am gasit pe duna un brat alb de statuie,
Un brat furat de valuri de cine stie unde...,
Al cui a fost odata, cine-ar putea sa spuie,
Cand a cazut in mare, cine-ar putea raspunde?
E-un brat alb de femeie, farmat mai sus de umar,
Si marmora-i atata de clara si curata,
Incat nu-ti vine-a crede ca ani fara de numar
S-au scurs de cand sta astfel in valuri ingropata.
Si mana, mana-i fina, sculptata cu iubire,
De-ai spune ca artistul pe cand cioplea din dalta
In marmora rebela suprema-i amintire,
Pe fruntea lui modelu-si purta mana cealalta.
Trecea frumoasa mana pe fruntea inspirata,
Trecea dezmierdatoare dand vitele-ntr-o parte
Iar el cioplea cu ravna, visand ca poate-o data
Atat o sa ramaie dintr-insii dupa moarte.
Si-ntr-adevar ca veacuri s-au scurs si iat-o iara
Purtand pe bratul tanar o alga ce scanteie,
O alga-nmladiata frumos ca o bratara,
Asemeni unui ultim capriciu de femeie.
(Samanatorul, 4 februarie 1907,vol. âFantaziiâ)
Scoala autor cuvintele cartea cartea scriitor romana poeti romani. Cultura literatura Dimitrie Anghel versuri autor de dragoste poet scoala Darul valurilor versuri cine a scris.
Alte poezii de Dimitrie Anghel
