roversuri.ro
>
Litera G >
George Toparceanu
>
Poezia Despartire de George Toparceanu
Poezia Despartire
Trec palcuri de rachita si stalpii fug intruna,
Pe cer in clarul zilei ne urmareste luna,
Si trenul deopotriva la-ntrecere cu ea
Alearga peste campuri... Adio, draga mea!
Adio Gandul doarme su sufletu-mi vegheaza...
Uimit ma uit cum joaca pe mana mea o raza...
Vecinul ma priveste cu ochii plini de somn,
O musca intarzie pe fruntea unui domn...
Iubito, simt in urma-mi cum zarile se muta,
Cum se destrama-n aer chemarea mea pierduta,
Si lacrimile tale pe suflet mi s-abat
Ca stropii mari de ploaie pe-un lan de grau uscat...
In marea de lumina surade-ntreg pamantul.
Un om alearga-n urma de parca-l duce vantul.
Din galbena rotire de lanuri, se desfac
Cicoarele albastre si florile de mac...
O, de-as putea viata sa mi-o prefac in floare,
Acum ti-as arunca-o din goana, la picioare!...
Si daca pentru tine as vrea sa uit ca sufar,
S-arunc in vant afara scrisorile din cufar,
Ma sfasie ca spinii parerile de rau
Si-n inima-mi rasuna, adanc, suspinul tau...
Iar daca-ncerc trecutul, cu siru-i de morminte,
Sa mi-l rechem zadarnic, aducerile-aminte
Mi se topesc in suflet ca stelele-n fantana,
Ca fulgii de zapada pe care-i prinzi in mana...
Ma-ntorc si ma cutremur...
Nemesis, taina cruda,
Ia-ti inapoi naframa de calde lacrimi uda.
Tu, care, ne-mblanzita din umbra,. fara glas,
M-ai urmarit pe drumul durerii pas cu pas,
Tu care-ntuneci steaua ce-n ochii mei scanteie
Si-mi spulberi ale noptii albastre curcubee,
Intoarce-ti fruntea rece si lasa-ma de-acum,
Strain pe mine insumi, sa merg pe-acelasi drum
Pe care-a mers de veacuri nefericita turma...
Si voi primi c-un zambet popasul cel din urma.
Scrisa de George Toparceanu versuri romana poetul poet poezia poezie scriitor poeti romani cartea Despartire cartea cartea versuri romana limba romana. Versuri.
Alte poezii de George Toparceanu
