roversuri.ro
>
Litera G >
George Toparceanu
>
Poezia Masa de George Toparceanu
Poezia Masa
Din vazduh abia s-aude
Tipat jalnic de prigorii...
Cu ciubote mari si ude
Stau la masa vanatorii.
Toti cu pusca langa geanta,
Guralivi si oraseni,
Pun o pata discordanta
Pe capita de strujeni.
Si e frig, si toti ingheata...
Si din cand in cand nu strica,
Incepand de dimineata,
Cate-un strop de sacarica...
Intr-o toamna, zice unul,
La un capat de razor
M-am oprit sa scot tutunul...
Cand, de jos, de la picior,
Fara veste vad ca-mi sare
Un soldan cat un vitel,
Si starneste-n goana mare
Alti vreo sapte dupa el!
Trag cu ploaie in gramada,
Fara sa tintesc deloc...
Cine s-astepta sa-mi cada
Patru iepuri dintr-un foc?...
Astea sunt inventii pure...
Mie mi s-a intamplat,
La o goana-ntr-o padure,
Un mister adevarat.
Nici nu m-asezasem bine,
Stam cu pusca subsuoara...
Cand deodata langa mine
Se opreste-o caprioara.
Sta si-asculta, imobila...
Eu atunci ma stiti cum sant
M-a un fel de mila:
Am oftat... si-am tras in vant.
Cand vazu ca „umplutura“
Trece fara s-o atinga,
Ea si-a-ntins la pusca gura
Si-a-nceput... asa s-o linga...
I-auzi colo, ce curaj, ma!
Asta si-a-ntrecut perechea!
... Buruienile din preajma
Trag si ele cu urechea.
Un maces de doua schioape
Zice-n taina unui spin:
Dumneata esti mai aproape,
Ia-l de maneca putin!
Versurile poeziei poet limba romana poezie poezii.ro poetul. George Toparceanu literatura scrisa de de dragoste autor versuri poet scriitor poetul poet limba romana poeti romani Masa poezii.ro versuri.
Alte poezii de George Toparceanu