roversuri.ro
>
Litera O >
Octavian Paler
>
Poezia Digul de Octavian Paler
Poezia Digul
Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atit de atenti
incit intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotariti sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decit singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intruna de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce virsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?
Limba romana cartea romana cuvintele rime versurile poeziei. Cuvinte cine a scris poezia Octavian Paler scrisa de cuvinte limba romana poet cultura cuvintele limba romana versuri poezie poeti romani versuri Digul versuri.
Alte poezii de Octavian Paler
