roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Octavian Iosif
>
Poezia Doi voinici de Stefan Octavian Iosif
Poezia Doi voinici
Turci, tatari, razboi si ciuma
Bantuie in tara toata,
E o vreme blestemata.
Trece un voinic calare,
Innoptat pe drumul mare...
Morti de spaima, arsi de sete,
Zboara cal si luptator.
Puturile-s otravite,
Peste tarini pustiite
Pasari mari de prada, cete,
Trec si tipa speriete
Si s-abat departe-n zbor...
Muntii se scufunda-n zare,
Drumul nu se mai zareste...
Calul, pas cu pas, slabeste,
Pas cu pas se poticneste
Si tresare.
Iar singuratatea creste,
Tot mai inspaimantatoare.
Ah, si-n linistea de moarte
Se aude-un glas, pierdut,
Parca vine de departe...
Cine ar putea sa fie
La o vreme-asa tarzie?
Poate i s-o fi parut...
Sta, asculta, vrea sa vaza...
Calul sforaie... o groaza
Fara margini inclesteaza
Pe voinic...
Nu mai vrea acum sa stie
Nici de drum, nici de nimic...
Aiurit, intoarce calul,
Scapara scantei si sar
Sub copite...
Peste rape si ponoare,
Cal si calaret dispar...
Neagra zare
Ii inghite...
Glasul insa creste, rar,
Se aude tot mai bine...
Vine...
- Aolica, ce pacate!
Turci au dat, tatari au dat,
S-au inchis crasmele-n sat;
S-au inchis crasmele toate,
Si eu tot m-am imbatat!
Nici de turc, nici de tatar
N-am avut si n-am habar!
E un biet crestin cuminte,
A baut,
A petrecut
Si tot canta inainte:
- Aolica, ce pacat!
Turci au dat...
Si se pierde-n departari,
Incurcand doua carari...
Cartea Doi voinici cultura rime descarca de dragoste versurile cuvinte versurile versuri limba romana versurile poeziei cine a scris versuri Stefan Octavian Iosif poeti romani limba romana. Versurile descarca.
Alte poezii de Stefan Octavian Iosif