roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Doina de George Cosbuc
Poezia Doina
Copilo, tu esti gata
De-a pururea sa plangi!
Si cand esti trista, Doino,
Tu inima ne-o frangi.
Dar nu stiu cum, e bine
Cand plangi, ca-n urma ta
Noi plangem toti, si-amarul
Mai dulce ni-e asa.
Si toate plang cu tine
Si toate te-nteleg,
Ca-n versul tau cel jalnic
Vorbeste-un neam intreg.
Pe fete-n faptul serii
Le-ntampini la izvor,
Tu singura stapana
Pe sufletele lor.
Le-nveti ce e iubirea
Si razi cu ochi sireti,
Deodat-apoi te-ntuneci
Si cantece le-nveti:
Sa cante ziua-n lunca
Si seara cand se-ntorc,
Cand triste-n pragul tinzii
Stau singure si torc.
Cand merg flacai la oaste
Cu lacrimi tu-i petreci
Si stai cu ei, ti-e mila
Sa-i lasi pustii, sa pleci.
Cantand le-aduci aminte
De-o fata din vecini,
De mame si de-ogorul
Umplut acum de spini.
Si cand i-omoara dorul
Si-n jurul tau se strang,
Pui fluierul la gura
Si canti, iar dansii plang.
E plin de oameni campul,
Tu, Doino,-n rand cu ei.
Mosnegi si oameni tineri
Si tinere femei
Aduna fanu-n stoguri
Si snop din spice fac
Din scutece copilul
Cand plange-n sahaidac
Te duci si-l joci pe brate
Si-l culci apoi pe san,
Si-i canti s-adoarma-n umbra
Capitelor de fan.
Din vai tu vezi amurgul
Spre culmi inaintand,
Pe coaste-auzi paraie
Prin noapte zgomotand,
Si-asculti ce spune codrul
Cand plange ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac sa fii poet.
Si, singura cu turma,
Privind pierduta-n zari
Spui muntilor durerea
Prin jalnice cantari.
Pe deal romanul ara
Slabit de-amar si frant.
Abia-si apasa fierul
In umedul pamant.
Tu-l vezi sarman, si tremuri
Sa-l mangai in nevoi.
Si mergi cu el alaturi
Cantand pe langa boi.
Iar bietii boi se uita
Cu mila la stapan
Pricep si ei durerea
Sarmanului roman.
Eu te-am vazut odata
Frumoasa ca un sfant,
In jur stateau batranii
Cu fruntile-n pamant.
Cantai, ca-n vis, de-o lume
Traita-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groapa
Pe nume vrand sa-i chemi.
Si-ncet, din vreme-n vreme,
Batranii-n jur clipeau
Si manecile hainei
La ochi si le puneau.
Dar iata! Cu ochi tulburi
Tu stai intre voinici,
Te vad cum juri si blestemi
Si pumnii ti-i radici!
Pribegi de bir si claca,
Copii fara noroc,
Tu-i strangi in codru noaptea
Sub brazi pe langa foc.
Si canti cu glas salbatec,
Si-n jur ei canta-n cor
Cantari intunecate
Ca sufletele lor.
Cand stii haiduci in codru
Te prinzi cu ei fartat,
Li-arati poteci ascunse,
Pe stanci le-asterni tu pat.
Cand pun picioru-n scara,
Tii roibul lor de frau;
Grabit, cand prind ei pusca,
Scoti plumbii de la brau:
Iar cand ochesc, cu hohot
Tu razi, caci plumbii moi
S-au dus in piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.
Ai tai suntem! Strainii
Te-ar pierde de-ar putea;
Dar cand te-am pierde, Doino,
Ai cui am ramanea?
Sa nu ne lasi, iubito,
De dragul tau traim:
Saraci suntem cu totii,
Saraci, dar te iubim!
Ramai, ca ne esti doamna
Si lege-i al tau glas,
Invata-ne sa plangem
C-atat ne-a mai ramas!
Scoala versurile versuri poeti romani versurile poeziei cuvintele poet autor scoala George Cosbuc descarca versuri de dragoste de dragoste. Poezia poetul de dragoste Doina cuvintele.
Alte poezii de George Cosbuc
