roversuri.ro
>
Litera N >
Nichita Stanescu
>
Poezia Douasprezece noaptea, cu dor de Nichita Stanescu
Poezia Douasprezece noaptea, cu dor
Coridor de ore, timp pierdut.
Frunze zburatoare, tari de toamna.
Strazile pe care am trecut
in gatlejul amintirii se rastoarna.
Trec secundele gravide; nasc urland
picaturi de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, isi cauta guri
sa se lase in peretii lor pictate.
Bate-o ora sus, dar pan-ajunge
sunetul la creier, se-nsereaza.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie treaza.
Poezie scoala versurile versuri versuri scriitor poezie. Poezie poeti romani poet versurile poezia versurile poeziei cuvinte poet Douasprezece noaptea, cu dor literatura rime Nichita Stanescu limba romana rime.
Alte poezii de Nichita Stanescu
