poezia Dragoste invrajbita de George Cosbuc versurile poeziei Dragoste invrajbita scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia Dragoste invrajbita de George Cosbuc

Poezia Dragoste invrajbita




I Fata sta la poarta, ma-sa la prilaz Nu stiu ce-avea fata, ca-i era necaz Si umbla de colo pana colo beata. O vedea si ma-sa ca e suparata Si ca-i joaca-n lacrami ochii arsi de foc, O vedea prin casa ca se-nvarte-n loc; Prinde-n maini un lucru numai ca sa-l prinda, Iese-n tinda, intra, iarasi iese-n tinda Si framanta casa cu nimic, asa. Ieri, cat a fost ziua, nu s-astampara Nici cat bati in palme, si-alerga silhuie, O trudea vreo taina si-ar fi vrut s-o spuie Si de multa truda, n-a vorbit deloc. S-a culcat in urma suparata foc Si prin somn intruna a vorbit cu soapte. Asta-dimineata s-a sculat de noapte Si-a tors doua fuse pana s-au sculat Ceialalti ai casei. Si-avea plansa fata. N-a vrut sa manance. Toata dimineata N-a vorbit nici doua, iar cand a-nceput Ma-sa cu ocara, fata s-a facut Alba si-apoi verde si-a izbit din mana Fusul plin si furca si-a umplut de lana Lavitele vetrei. Bine, fa, dar ce-i? A luat in urma cusatura ei Cea cu flori camasa, soare de frumoasa Si s-a dus in pragul tindei, ca sa coasa. Dup-un ceas de vreme, mama-sa venind Nu stiu ce sa-i spuie, s-a crucit privind Cusatura fetei: Nu vezi ca se pierde? Unde-ar fi cu galben, ai cusut cu verde; Crucile pe umar nu le-ai dus in sir. Numara, Simino, numara pe fir; Trei le treci si doua le desparti deoparte, Ca sa iasa forma scrisa ca la carte. Florile altitei, tu le spanzuri sus, Rosul de pe margini uite cum l-ai pus! Si-ai cusut cu negrul fluturii pe coate!... A vazut Simina gresurile toate Si-a inceput sa taie cusatura-n rand. Se uita la panza! dar nebunu-i gand Alerga departe, numai foc si para. Cand se-ntoarse-n urma mama-sa de-afara Si-a pus mana-n solduri si-a privit-o drept: Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept! Ce-a fost bun: pai, uite manecile-s rele! Ce-ai facut? Stai beata si te uiti la ele! Ea prinzandu-si toate sculele-ntr-un loc Le-azvarli deoparte: Da-le, mama,-n foc! II Avea biata fata ca de ce sa-si poarte Sambetele insasi. Zi, ca si la moarte S-a gandit Simina, dar la asta nu. Ma-sa e de vina! Ma-sa-i zise: Du Cateva si Linei, ca si ea-ti aduce! Lina! Parca fetei ii venea s-apuce Si de gat s-o stranga pana va muri Lina, ca din dansa doar le rasari Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovata! Ieri, de la chindie, si-astazi ziua toata S-a izbit cu gandul, tot pe ganduri stand, Parca e cu farmec! Tot acelasi gand, Parca-i sta Lisandru prapur inainte! Se muncea Simina sa-si aduc-aminte Cand s-au prins la cearta, pentru ce si cum? Ce-a zis el? Si dansa ce-a raspuns, si-n drum Cine-a fost s-auda? El a zis: Ei lasa, Pentru-atata lucru nu fi manioasa! Dac-am zis-o, iarta, n-am sa ti-o mai zic. Ea s-a-ntors grabita, n-a raspuns nimic Si-a plecat. Lisandru intr-un suflet vine: Nu te las, Simino, vreau sa mor mai bine! Nu te las acasa! Stai, ca faci pacat! Uite, da-mi o palma si sa fiu iertat! El a hartuit-o, n-a lasat-o-n pace Si-o silea sa rada. Hoata se preface! Ea smucindu-si insa grabnic bratul drept L-a lovit cu pumnul manioasa-n piept Ca s-o lase-n pace! Si-a plecat, nebuna! Asta-i ce o doare, asta numai una: L-a lovit! Lisandru, ca trasnit, cum sta, A privit in urma-i si-a strigat asa: Nu te cunoscusem, fa, mai dinainte! Dar asa ti-e portul? Bine, tine minte: De pe mine-ti creasca iarba verde-n prag. Rau e si Lisandru. Daca-l are drag Intr-atata fata si el stie bine, Cum il rabda locul, Doamne, cum ii vine Suflet sa mai umble zile suparat Pentru-o vorba numai? El e om barbat, N-o sa-si prinda doara mintea c-o femeie Pentru ce s-aprinde? pentru ce sa ieie De bani buni prostia oricarei femei? Vezi, a lui e vina! Nu e vina ei, A voit sa-si bata joc de ea, s-o stranga Cu tatana usii si-i venea sa planga De necaz! Sarmana, ea s-a increzut Si-acum el in urma vezi ce i-a facut: I-a spus verde-n fata ca-i mai place Lina! Ea-l iubeste, biata, cum iubesti lumina Ochilor, si toate-toate i le-a dat Si-acum el o poarta gurilor prin sat, O-ngloteste-n vorbe ca pe-o vinovata Tuturor le spune, ca Simina-i fata Mai asa si-altminteri, toti stiu de la el Ca pe-un brat Simina are un negel: Vezi cum vine, Doamne, peste om napastea?... Toata ziua fata s-a gandit la astea Si din toate una mai mult rasarea: Si-a batut Lisandru joc numai de ea. Si gemea Simina, foc acum pe dansul, Si strangea din gura sa-si inghita plansul. III A venit Joiana. Fata si-a luat Donita, sa mulga. Era bine seara. Cald batea prin frunze vant de primavara. Fratele Siminei, Nicu, tremurand, Sta-n camasa-i lunga de copil, tinand Lumanarea-n preajma donitei. Deodata El clateste ceara si-nganand arata Pe pamant cu mana: Uite ce-ai facut. Si tarziu la urma urmei a vazut Fata ca de lapte donita e goala: Mult pe jos mulsese, si-alta parte-n poala Nicu e de vina! Nu mai vad defel! Si-l izbi deoparte, si-a lovit in el. Si plangand copilul si-a catat cararea. Ea luand din mana-i volnic lumanarea O lipi de-o piatra ca sa mulga iar. Nu mai era lapte si mulgea-n zadar Ugerul. Iar vaca poate niciodata N-a mai fost ca astazi neastamparata Si-a-ncetat Simina, ca s-a ostenit. Cand era prin tinda, ea si-a amintit C-a lasat aprinsa alba lumanare. D-apoi ce? Atata paguba mai mare! Si-i sari deodata gandul la vitel: N-a lasat in uger lapte pentru el Si-l auzi, sarmanul, cat de jalnic muge: Ei, dar ce-i o noapte! Maine-n zori va suge! Si-a naltat din umeri. Iac-asa!... Ce-i pasa! A intrat aprinsa si grabita-n casa, Donita punand-o dupa usa-n cui. Ma-sa sta crucita. Pai acol-o pui? Vino si strecoara laptele odata! Ea prinzandu-si grabnic vasul, i-l arata Ma-sei si-l izbeste: Ce sa mai strecor? Si rastit se-ntoarse fata-ntr-un picior. Si s-a-ntors si ma-sa negraind de teama, Nu cumva sa bage omul ei de seama, Ce ispravi ii face fata, c-apoi joc! Si s-au pus la cina. Fata sta la foc Si cand zise ma-sa: Haida, fa, la cina! Nu mananc! raspunse si iesi-n gradina. IV Se-nserase bine. Turmele trecand Zanganeau vrun clopot, si veneau pe rand De la camp. Amurgul innegrise zarea. S-auzea-n departe tremurat cantarea Buciumului jalnic, ca un psalm in vant. Si plangea Simina si privea-n pamant Si-si vedea viata toata pustiita Dintr-o vorba numai! Se simtea slabita Ca d-un veac de boala. Toate-acum s-au dus! Si din ce? Simina n-avea chip de spus. Ieri, de catre seara, a plecat Simina Ca sa duc-o mustra de cusut la Lina, Prietena ei, poate cea mai buna-n sat Ma-sa-n targ fusese ieri si-a cumparat Mere; si Simina a luat trei mere Sa le duca Linei. Si Lisandru-i cere, Intalnind-o-n strada, marul cel tinut Pentru el! Ea-l dete insa necerut: De pe piept camasa vesel ea-si desface, Singur el s-aleaga marul care-i place. Dar daca iau doua? Bine, daca vrei, Imi ajunge unul! Dar daca iau trei? Si Simina rade: Mi le iei pe toate! Daca-ti place, ia-le! Tu te superi, poate? Nu, Lisandre; uite, as fi vrut, asa, Sa dau Linei unul. Lasa, ca-i voi da Alta data; Lina n-are doar sa piara! Daca-i pentru asta, fac eu asta-seara Sa-ntalnesc pe Lina, sa-i dau marul, vrei? Eu ti le dau tie, nu i le dau ei. Bine, ii dau marul, spui ca-i de la mine, Si-asa mi-e mai draga Lina decat tine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . V Ea statea pe lait sub cires. Cu ea A venit si Turcu. Linistit sedea Cainele de-alaturi si-si privea stapana. Bratul stang naltandu-l, ea-si aduse mana Pana peste-obrajii rumeni si involti, Iar cu mana dreapta, apucand de colt Maneca ei stanga, isi stergea plansoarea. Se pornise vantul prin cires, si floarea A-nceput sa ninga sisaind domol, Si cadea pe pieptul si pe bratul gol Al Siminii, standu-i alba-n poala rochii. Doua-trei flori poate au ajuns in ochii Cainelui, si-n urma cainele-a-nceput Maraind sa miste capul. A tacut Cateva clipite si-a-nceput mai tare. Fata, tresarita, se mira ce are Cainele, si blanda ea l-a mulcomit. N-auzea nimica. Vantul a clatit Ramura pe care sta vro pasarica Si dormea, si biata s-a zbatut de frica, Si-acel zgomot dase canelui prepus. Ce-ntuneric! Fata s-a izbit in sus, Si simtea ca-i arde capul tot, ca focul, Si de-amar navalnic n-o mai tine locul. Prea sunt eu nebuna! Si pe cand zicea S-a naltat cu totul, hotarat avea Gandul sa se duca linistit in casa. Dar simtea o mana grea cum ii apasa Pieptul si-o sugruma, si o tine drept. Ce sa fac in casa? Dar aici ce-astept? Si-i venea sa tipe ca dintr-o padure Si-i venea sa urle ca din foc, sa-njure, Si-i venea sa plece, noaptea cum era, La Lisandru-acasa. Ce e de-ar pleca? L-ar gasi prin curte, l-ar gasi la cina, L-ar ruga, spunandu-i ca el nu-i de vina Si plangand i-ar zice: Nu fi suparat, Bate-ma, Lisandre, ca nu faci pacat! El e bun ca lumea, el le iarta toate, El nu tine minte si-ar ierta-o poate! Si cu-aceste ganduri ea s-a-mbarbatat Dar in clipa asta Turcu si-a naltat Capul, intorcandu-l intr-o parte tanta. S-a miscat si fata si-a ramas ca franta Si simtea ca ochii-i ca de friguri ard. Cine-i? Ce-i acolo? S-auzea la gard Parca-i om, ce vine. Se gandea Simina Ca de buna seama iarasi e vecina Tudora, ca dansa, dupa obicei, Rupe din gard vreascuri, cand nu-i gardul ei. Dar pe vremea asta? Tocmai potrivita, Pe cand toata lumea doarme linistita. De-ar fi fost mai ziua, fata s-ar fi dus Drept la gard, si leicii furca i-ar fi spus Vorbe de ocara, numai trei cuvinte, Ca de mult tot fura gardul, s-apoi minte Dac-o-ntrebi, si jura cand e la prilej Ca de-a pus ea mana macar pe-un gatej S-o gaseasca moarta maine-n zori vecinii. Ba a spus odata tatalui Siminii: Ce te legi de mine? Hai, sa vezi ce ard, Iaca-mi sari cu vorba ca eu fur din gard! Vreai sa-ti fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leaga-te de fata-ti, ce te legi de mine? Ea-ti despoaie gardul Si Simina sta Locului, de spaima nici nu cuteza Sa rasufle tare, ca sa n-o auda Tudora, si-a prins-o tremurul de ciuda, Si simtea suindu-i sangele-n obraz. Slaba esti de inger! Si-i era necaz De slabia de astazi, ca de-o facatura. Cainele intruna maraie din gura. Ca sa taca, fata grabnic l-a adus, I-a pus capu-n poala si pe ochi i-a pus Mainile, deodata a simtit ca-i trece Junghiul pe sub coaste, fulgerat si rece, Si s-a strans de spaima toata langa pom A vazut cu ochii cum trecea un om Prin gradina. Iata-l! Tine-n maini zabunul Parca-s doi e umbra! Nu, e numai unul. Un talhar! Se duce spre fereastra drept. Inima Siminei se zbatea in piept Ca pe mal un pastrav, si vro doua clipe Nu-i venea rasuflet. Si-i venea sa tipe, Se temea. Sa taca mai rau se temea. Ar fi mers in casa, dar dac-o simtea De pe pasi talharul? S-ar grabi sa vie Catre ea, s-o bata. Doamne, cine stie Ce om rau e dansul, rau, ca altfel cum? Vrun fugit din ocna, care-ti sare-n drum Si te-omoara. Iata-l, s-a oprit d-odata Si tiptil s-aseaza la fereastra, iata El isi tine-n mana palaria, stand Ca lipit de ziduri, si din cand in cand Isi iveste capul, numai cate-o clipa Si patrunde casa si s-ascunde-n pripa. Uite-acum se duce si-acum sta lipit La fereastra casei cea din rasarit, Tot mai des priveste, tot mai mult s-arata. Parca n-ar fi-n casa cel pe care-l cata. Nu stiu cum Simina nu se mai simtea, Ii venea sa creada si tot nu credea, Dar in urma omul s-a intors odata Drept, asa ca fata ii vazu curata Fata-n zarea lampei. Rosie s-a facut Si-i venea sa rada de ce s-a temut. Si-ar fi ras cu hohot, dar cu mana stanga Si-a-nvelit obrajii si-a-nceput sa planga. VI Se zarea de luna. Cainele-a latrat La strain, dar vesel fuga el a dat Ca sa-i linga mana si sa i se-arete Prieten. Si-atunci glasul plangatoarei fete Se-ncerca sa cheme cainele napoi, Numai ca s-auda hotul, ca sunt doi In gradina. Vantul, gata sa se culce, Murmura o ruga doinitor de dulce. VII Nu esti suparata? Nu, dar tu? Nici eu! Si ma ierti? Lisandre, eu am fost de vina! Rasarise luna, galbena si plina, Ca o fata blanda care-n chip duios Vine sus din ceruri sa ne-aduca jos Linistea si pacea zarilor albastre Si cu dor sa umple sufletele noastre. Sub cires iubitii mult timp au ramas. Cand din usa tinzii s-auzi un glas Mustrator, dar dulce: Unde esti, Simino? Ne culcam! Pe usa pui zavorul, vino!.



Dragoste invrajbita versuri descarca versurile poeti romani poet autor versurile poeziei versuri literatura scoala versuri poezie cartea George Cosbuc. Poezia cuvintele poezii.ro.


Alte poezii de George Cosbuc
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #