roversuri.ro
>
Litera D >
Dimitrie Anghel
>
Poezia Duminica de Dimitrie Anghel
Poezia Duminica
Cum te-asteptam odata Duminica Prea-Sfinta
Si cit imi pari acuma de trista si pustie...
Salonu-i gol, si-n umbra doar samovarul cinta
Asemeni unui popa ce-ngin-o leturghie.
Era cu toate-aceste asa de multa lume,
Veneau tenori celebri, si doamne diletante,
Poeti sermani, si fete ce intre doua glume
S-extaziau mirate : “Ah ! ce frumos andante !”
Tindea amoru-n umbra siretele lui curse,
Si cind vorbeau de stele, de sori, de tot inaltul,
Eu ma plimbam cu gindul in carul Marei Urse,
Doar voi gasi un astru nespeculat de-un altul.
Cuvinte fara noima urcau, dar, orice vorbe
Din gura ta cazute, mi se pareau divine,
Puteau sa cinte-n pace si harpe si teorbe,
Caci n-auzeam nimica, de te-ascultam pe tine.
Si-acum e gol salonul, e gol, si-n umbra casei
Stau vastele fotolii si lung prind sa se mire :
Pe unde-o fi azi pasul micut al prea frumoasei,
Ce tot venea statornic ca sa-si gaseasca-un mire?
Oglinzile-si arata cu jale infinitul
Si nu mai vine nimeni... zadarnic stai la geamuri,
- “Ce-ai cautat in lume, o, tu ! mult linistitul
Poet, credeai ca-i lesne sa scrii epitalamuri ?”
Ce-am cautat, v-as spune, ce-am cautat eu - dara
Mi-e frica, caci in umbra, suprema ironie,
In neagra umbra, pianul cu dintii scosi afara
Rinjeste ca un monstru ce-ar vrea sa ma sfisie.
Poet versurile literatura Dimitrie Anghel descarca cultura cuvinte. Versuri poezii.ro versuri rime rime autor versurile poeziei versuri poeti romani autor cine a scris autor Duminica romana descarca cuvinte.
Alte poezii de Dimitrie Anghel
