roversuri.ro
>
Litera N >
Nichita Stanescu
>
Poezia Edict de Nichita Stanescu
Poezia Edict
Pot sa fiu uitat, pentru ca
nu tin la brate, pot sa-mi lipseasca.
Pot fi parasit, pentru ca
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
si cu aerul.
Pot fi lasat singur, pentru ca
sangele meu se varsa in mare
oricum.
E loc. Toate coastele s-au ridicat
ca niste bariere.
E lumina destula. Privirile mele
nu vad decat o singura masca.
Dar ea nu exista inca,
asa ca e loc, e loc, este.
(1955)
Versurile poeziei scoala poetul rime de dragoste poezia scriitor Edict de dragoste versurile poeziei. Versuri poezie descarca scrisa de Nichita Stanescu autor poeti romani cartea versuri.
Alte poezii de Nichita Stanescu