roversuri.ro
>
Litera M >
Mircea Cartarescu
>
Poezia Era timpul florilor de Mircea Cartarescu
Poezia Era timpul florilor
cu vremea, ai capatat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai impanzit bulevardele de ambasade, consulate si reprezentante
iar azi, pe soseaua dorintelor mele
iti trimiti ochii albastri ca doua mercedesuri spalate proaspat
cu parbrizele infulecand frunzisul roz de castani.
ai devenit o mare putere straina.
din zodiac, satelitii tai ma fotografiaza in mii de pozitii, imi spioneaza secretia insulinei
iau interviuri pana si trusei mele de barbierit
si imi invrajbesc de moarte numele cu prenumele, varsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe cand in crivatul de pink floyd imi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, pana si soferului tau ma adresez cu efendi
pana si lustragiului tau ii dau voie sa-mi zica baiete
ii spun da, massa, gulerasului tau cu dantela
ii croiesc si agrafei tale de par rochii din zeci de metri patrati de vitrina
vin intr-un suflet cand lenea ta clopoteste...
parca esti un paun, cu bucurestiul infoiat in spatele tau.
hoteluri clipind, damele palpaind, pietrele din pavaj absolvind cibernetica
ministerele, institutele, tarabele respirand pulberea aurie a cinematografelor dizolvate
in aer
amurgurile cele mai galbene
zorii cei mai negri
moartea cea mai statistica rostogolindu-si buclele prin fundatiile
si canalele si metrourile si anemia si stressul albastru
al magazinelor de radiouri, televizoare, pick-up-uri, casetofoane,
microfoane, discuri, casti, steckere, prize amestecate in saliva unei
nostalgii de culoarea locomotoarelor de serviciu incremenite langa
peroanele garii obor
si pana si pensionarii cantarelor de precizie
si toti invalizii care vand ilustrate in relief si lozuri in plic
s-au lepadat de mine pentru rasul tau intolit, sastisit,
inamic.
lasa-ti lumea ta uitata,
asterne un strat de pudra peste imperiul tau iesit ca un cos pe tenul bronzat al amicitiei
noastre
declara-ma independent,
sa ma descurc cu rezervele mele de manioc, patate si tapioca,
converteste-ma in ceva mai putin dureros,
inveleste-ma cu o floreasca mai calda,
flutura-ti pleoapa ca o scanteie electrica si indoaie-ti genunchiul
ca sa imi pot pune in fine pe roate
afacerea mea cu ezitari colorate
in serile acelea care, zice-se mai revin...
(era timpul florilor
era anotimpul dragostei
era deceniul razboiului nuclear
era crima perfecta din zece maine mititei
era ali-baba si cei douazeci si patru de ani
era pieptul tau gri trecand cu un decibel de rasa in zgarda
era o flacara de magneziu imbratisand o petarda.)
ai devenit, femeie, o mare putere straina.
ai devenit marea iubire a plamanilor mei
ploaia mea te curbeaza in orice boaba, apartamentul meu este cutia ta de pantofi
tie iti trimite in fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet,
pre tine moartea te ilumineaza
imperiu bancar si discret,
cauciucata zaraza.
Scrisa de romana limba romana poeti romani cine a scris poetul poezie Era timpul florilor versuri versuri poetul scoala versuri poezia versurile poeziei poezii.ro limba romana. Limba romana Mircea Cartarescu.
Alte poezii de Mircea Cartarescu
