poezia Crima din Soseaua Stefan cel Mare de Mircea Cartarescu versurile poeziei Crima din Soseaua Stefan cel Mare scrisa de poetul Mircea Cartarescu

roversuri.ro > Litera M > Mircea Cartarescu > Poezia Crima din Soseaua Stefan cel Mare de Mircea Cartarescu

Poezia Crima din Soseaua Stefan cel Mare




iesisem de la scala sufocat de stele, naclait de stele muscat de paienjenii galbeni stelari era toata bolta stea langa stea si stanioluri, cioburi, celuloide si peruzea zornaiau, palpaiau, era atat de scantaietoare zapada incat nu mai puteai sa mai stii care sunt stelele si care e strada. la fondul plastic, spre romana, stelele din ce in ce mai apoase, microbi transparenti, cu protoplasmele de matase se-mpiedicau de vitrine, se xeroxau pe capote se stampilau pe fetele costoboce, cumane si vizigote, fete fantastice de pietoni. era intuneric plombat cu neon. eram azuriu, ametit. - pardon, nu stiti cat e ceasul? va rog frumos! in jur, pustiu, case si garduri. palide strangeri de inima. echipament sportiv, stilouri si ceasuri. nelinisti, extaze, iar strazile - rame, cobre, naparci. cine putea sa intrebe? cine mi-a pus drugi de gheata pe ochi? tu esti, bebe? tu esti mama? nu, nu port ceas, nu fumez, nu stiu unde este strada crizantemelor. mi-era frica, stomacul imi patrunsese in teasta dar ma luase de brat domnisoara nevasta si ma freca de negri prin fata la Hotel Dorobanti sub stele, sub jade, ametisturi si brilianti. si brusc am realizat: era zapada, zapada frumoasa care ne iubea cu gura taioasa. pe drum am vorbit, n-am vorbit, o barfa subtire pe cand aerul se tragea in eprubete si in clistire si globuri de barbati se spargeau de colturi de stea. am dus-o in camera mea am pus caseta cu Bob Dylan. si deodata, cu hainele in ruine, ma rasturna cu o mana in beregata pe somiera si pe perna rombata, rozandu-ma, dumicandu-ma cu masina de scris, purtandu-ma calare prin realitate, halucinatie, vis, prin adevarat! si prin nu se poate! prin lasa-ma, iarta-ma, tu femeie doldora de carate, tu, fulg langa fulg, ticnit-o, dragoste... pe pavajul de sticla, portarul in ghete de sticla si motanul in labe de sticla vazura prin rosia pacla si mai tarziu raportara: - era un fel de femeie, iesind din lift si din scara, parea ca lesina, ca suspina, ca plange dar din zulufii uzi ii atarnau cristale de gheata rosii de sange si lasa un lac de sange si urme din cizmulita - si, mai zic eu, ar fi un amanunt agravant... - a iesit translucida in instelarea de diamant. am urmarit-o. a luat-o prin Piata Romana. apoi in sus pe langa fodul plastic si scala pe langa vitrinele inca luminate, cu pixuri, bauturi, calendare, pe langa vargatele troleibuze - dar, zise motanul, avea un ruj de cianura pe buze si cand zambea, se cangrena strada... - si brusc zapada incepuse sa ninga peste cornise, pe burlane, pe aleile parcurilor pe capotele autoturismelor, pe gulerele paltoanelor depunandu-se in straturi scantaietoare pe toti atomii de sub stelele rotitoare. - in fine, intrerupse motanul, ne-am intors cu fata la zid, caci prea impudica si luminoasa era Moartea.



Scrisa de poezia versuri poeti romani poezii.ro de dragoste cultura literatura literatura romana literatura versuri Crima din Soseaua Stefan cel Mare versurile poeziei versurile poeziei poet cine a scris. Literatura cuvinte Mircea Cartarescu cuvinte.


Alte poezii de Mircea Cartarescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. scoala de tudor arghezi
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #