roversuri.ro
>
Litera N >
Nichita Stanescu
>
Poezia Fel de sfarsit de Nichita Stanescu
Poezia Fel de sfarsit
Adevarata mana n-o intind.
Nu ating cu ea decat cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage in sine insusi,
cum se trage in sine insusi cornul de melc
si ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage in sine insusi
si ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Desi urasc punctul, Doamne,
locuiesc intr-un punct.
Poeti romani romana romana cuvintele poezia poet Nichita Stanescu literatura literatura poezii.ro versuri Fel de sfarsit poezia cine a scris. Versuri versuri limba romana rime scrisa de.
Alte poezii de Nichita Stanescu