roversuri.ro
>
Litera I >
Iulia Hasdeu
>
Poezia Femeia de Iulia Hasdeu
Poezia Femeia
O inima de Eva, enigma-n veci rpofunda!
Din foc divin si amestec din tina cea imunda;
Protee fara nume, ce logica dezminti
Desarta sau prea rece, sau clocot de dorinti!
Sub vraja frumusetii, ori dulcea ta zimbire,
Ascunzi tu suferinta, rusine, sau iubire?
In clara ta privire, de visuri incintata,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plins vreodata?
Ah, ce perversi ai ochii, surisul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeste s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, far-de mustrare,
Defectele, si-n taina, porniri spre desfrinare!
La tine totul este spoiala sau mascat:
Tinuta, vorba, fata si glasul afectat
Caci tot ce nu-i minciuna tu-nfrunti cu viu raspar:
Minciuna pentru tine e unic adevar!
Fatada-i tot la tine si prefacatorie
Si chiar a ta stiinta e doar cochetarie.
Spre a trona mai bine, voind sa ne uimeasca,
Si-ndeosebi sa placa!
E vanitatea-ti draga!
Sa placi... pentru aceasta ti-ai da viata-ntreaga,
Ti-ai da averea, pruncii si cinstea, de se cere,
Si totul pentru-o biata [si] ridicola placere!
Cochetaria-ti este virtutea cea suava.
Ea in femei se naste: in tine, doamna grava,
In tine tarancuta, cu fata-mbujorata,
In tine, curtezana, mereu nerusinata.
Femei! - e viata voastra si singura mindrie;
Voi sufletul va-nchideti intr-o bijuterie!
De dragoste poezie versuri poeti romani versuri versuri de dragoste versurile versuri scriitor poezia descarca cine a scris autor scrisa de Iulia Hasdeu Femeia. Limba romana cuvinte poet limba romana de dragoste.
Alte poezii de Iulia Hasdeu
