roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Octavian Iosif
>
Poezia Goana de Stefan Octavian Iosif
Poezia Goana
Porneste-n zvon de zurgalai
Vuind caleasca boiereasca,
Danciugii goi s-alunga droaie,
Boierul striga din caleasca:
- Hei! cine vrea aceasta punga?
Voinicul ala s-o ajunga!
O goana de ogari, nebuna,
Toti se reped, ca toti o vor.
Dand chiot, surugiul mana,
Clabuci fac armasarii-n zbor;
Si urla haita tiganeasca
Prin nori de praf, dupa caleasca.
S-apuce-ntai toti vor odata,
Se zbuciuma, se imbrancesc;
Se-ncinge-o lupta desperata,
Si cad, si se rostogolesc:
Naintea lor caleasca zboara...
Ei sar; s-astern pe goana iara...
Tarziu, satui de alergare,
S-abat pierzand orice speranta...
Caleasca dupa deal dispare.
Departe flutura o treanta...
E unul dintre puradei,
Tot se mai tine-n urma ei.
Un pas mai e pan' la caleasca,
Dar simte ca ramane-n urma...
Ar vrea sa strige, s-o opreasca,
Dar rasuflarea i se curma:
Un gest in sus, un vaiet stins,
Si cade mort, cu bratu-ntins...
De dragoste limba romana autor limba romana literatura limba romana poezii.ro. Poeti romani Goana versuri versurile poezia descarca versuri scrisa de poezii.ro poezie Stefan Octavian Iosif de dragoste versurile cultura versuri autor.
Alte poezii de Stefan Octavian Iosif
