roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Golia ticalosul de George Cosbuc
Poezia Golia ticalosul
La Cahul, pe campie, din marginea poienii
Se-ntinsera-n coloane de lupta moldovenii,
Si-aveau cu ei pe voda, iubitul domn al lor,
Iar Golia, el plecat-a din faptul diminetii
Prin vale sa-si reverse din laturi calaretii
Ca vanturi iuti ce scurma si-mpart cumplitul nor.
Iar cand veni si vremea sa urle-n zare tunul,
Miscatu-s-au romanii cu miile, ca unul
O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!
Dar Golia ticalosul alt gand avea cu sotii,
Si-n suliti ridicandu-si caciulele cu totii
Lasand campia noastra trecura la dusmani.
O clipa stete voda cu inima trasnita.
Intors apoi, strigat-a spre oastea-nmarmurita,
Pe Golia aratandu-l cu pumnii, cu-amandoi:
Osteni ai tarii mele! priviti-l cum se duce,
El vinde sfanta tara si vinde sfanta cruce,
Ma vinde, ticalosul, pe mine si pe voi!
Cumplit se-ntoarse voda cu-ntreaga sa manie
Spre partea de-unde Golia venea cu dusmanie
Spre fratii sai, in fruntea grozavilor spahii.
Sa dati fara de mila, ca-i inima de fiara!
Sa piara-acum pamantul! Moldova-ne sa piara,
Dar Golia-ntai de toate sa piar-acum, copii!
Si nu vedeau romanii nici moartea cum le iese
In drum, si nici potopul de turci ce-i incinsese,
Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minti.
Si neputand mai iute sa-l stinga de pe lume
Rosteau cu glasul urii bicisnicul sau nume
Prin gemete scrasnite strivindu-i-l in dinti.
O, Golia, tu! pandit-ai asa de-amara vreme
Dar toate ale tarii si plangeri si blesteme
Ajunga-te de-a pururi, si n-ai mai fi trait!
Dar iata-le, pornite din suliti si din gura
Smintitii tai la Cahul caineste-aici cazura,
Cazusi si tu, misele, tu cel ce i-ai smintit!
Calcau spahiii-n goana pe barba ta batrana,
Iar pumnii-n loc de aur strangeau in ei tarana
Si-n gura-ti s-adunase si sange si pamant,
Sa-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea!
Asa sfarsit sa aiba in veci de veci tradarea,
Iar lupii fie-i preoti si gura lor mormant!
Adanc in noaptea noptii si-n Iadul cel din urma
In care-al iernii viscol suflarea nu si-o curma
Nicicand, stau prinsi in gheata ai lumilor misei:
Grozava li-e durerea, si vecinica li-e truda
De-a stanga tipa Cain, de-a dreapta urla luda,
Iar tu, tu goale Golio, te vaieti intre ei!
(Semanatorul, 1902, nr. 16)
Golia ticalosul versuri romana literatura versuri romana descarca versuri scriitor scoala poezia scoala. Literatura poetul rime George Cosbuc poet poeti romani poet cartea autor de dragoste poetul.
Alte poezii de George Cosbuc
