roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Octavian Iosif
>
Poezia Haiducul de Stefan Octavian Iosif
Poezia Haiducul
Lumina aurie se cerne printre cetini.
Trecand ca o naluca, in zarea din apus,
Haiducul rataceste, cu flinta-n spate, dus:
In toata lumea larga el n-are alti prieteni
Decat copacii-n codru si nourii de sus.
Infiorat de taina singuratatii grele,
Stravechiul codru suna, fosnindu-si frunza rar...
Voinicul prinde-un zgomot venit dinspre hotar:
Isi salta darz podoaba de-alamuri si de-otele
Si ochii lui salbatici strafulgerand tresar.
Cum se ridica leul stapan intr-o pustie
Si-asteapta prada mandru, cu narile in vant,
Ca dintr-o saritura s-o culce la pamant,
Haiducul clocoteste de ura si manie,
Si pieptul i se umfla, stand sa zbucneasca-n cant...
Dar din tufis trei focuri vrajmase se descarca, -
Un racnet moare-n pieptul ranitului erou!
El vrea sa se ridice si cade-n branci din nou:
Din somn tresare codrul, ranit si dansul, parca,
Si urla de durere, cu repetat ecou...
Rime poeti romani rime versuri romana autor. Cultura versuri autor scrisa de versuri poezie poetul Haiducul versurile poeziei poezia poetul Stefan Octavian Iosif poezie.
Alte poezii de Stefan Octavian Iosif
