roversuri.ro
>
Litera D >
Dimitrie Anghel
>
Poezia Himera de Dimitrie Anghel
Poezia Himera
Plin de dezgust pentru lumea aceasta banala si trista,
Tainic Himerii i-am spus: - âDu-ma pe celalt tarm !
Du-ma-intr-o lume mai buna in care sa nu fie oameni,
Caci intre mine si ei nu e nimic obstesc.
Tot ce-i incinta si-i doare pe ei ma revolta pe mine:
Toate le vede intors ochiul meu, altfel facut.
Spre a-i putea indura si spre-a fi indurat printre dinsii,
Trec ca o masca prin bal, vesel cu lacrami in ochi...â
Iute, Himera si-a-ntins atunci aripele-albastre:
Cerul deasupra-mi scadea tot mai ingust si mai mic.
Tot mai departe de cer coboram ca o piatra-n cadere
Si ca un ochi luminos soarele-abia-l mai zaream,
Tot mai departe apoi, scinteia ca un fulg de jeratec:
Inima-n piept mi s-a strins cind panâsi fulgul s-a strins.
Dara pe celalt tarim cind ochiul meu orb se deprinse
Cu intunericul sau plin de fantastice lucruri,
Scumpe comori am cules din adincuri de nimeni umblate;
Scufundator fericit nu mai stiam ce s-aleg.
Nimeni pe lume n-avea bogatii mai imense ca mine,
Totusi sarac ma simteam, cui sa le dau neavind.
Si ma cuprinse atunci o mila adinca de oameni
Si lacrimind m-am gindit: oricum sa fie,-mi sunt frati !
Fara sa vreau ma invinse iar dorul de cerul albastru
Si m-am rugat in genunchi: - âDu-ma, Himera,-napoi !â
Greu incarcat din belsugul comorii gasite acolo,
M-am avintat catra cer, nerabdator sa-l revad.
Tot mai greoaie visleau aripele-albastre-aâ Himerii,
Pinâ ce-am vazut rasarind fulgul de jar la zenit,
Tot mai aproape de cer ma-nalta cu aripele-n cruce;
Fulgul de jar se schimba iarasi in ochi luminos,
Imprejmuit de pleoapa albastra a boltii celeste;
Iar eu pluteam fericit tot mai setos de senin...
Miros de floare acum strabatea aromind pinâ la mine,
Si-n departare-auzeam dulcele glas omenesc.
Grele aripele insa deodata statura inerte
Si catra mine si-a-ntors Pajura ciocul flamind:
Astfel o clipa-am ramas plutitor intre doua prapastii,
Amenintat sa recad daca nu am ce-i jertfi:
Inima mea mi-o cerea ca sa poata zbura mai departe !
Fara sa preget atunci, dornic de fratii pierduti,
Plina de singe i-am dat-o, zicindu-i: - âPorneste-nainte !â
...
...O, de stiam ce jertfesc, pentru cine-adunasem eu daruri
As fi ramas fericit singur pe celalt tarim !
Inima mea mi-am pierdut-o pe veci si-n zadar am jertfit-o:
Spuneti de nu e pacat, prieteni, de-atitea comori !
Scriitor poezii.ro versuri Dimitrie Anghel poeti romani poetul. Versurile cartea poezie literatura poetul scoala poezii.ro literatura Himera poezii.ro versuri poetul poet poezie.
Alte poezii de Dimitrie Anghel
