roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia In muzeu de George Cosbuc
Poezia In muzeu
Iar ulciorul mi-a vorbit,
Vrand, se vede, sa ma mustre:
In colibile lacustre,
Stand pe scaunul cioplit
De-un druid, eu fui podoaba
Tribului intreg; si-mi fu
Drag pe-atunci. O vezi si tu:
Eu si cu Dalvine roaba,
Fost-am de-un etrusc istet
Peste lac in luntre-aduse.
El sub lavite-avea puse
Multe altele de pret,
Cari pe-acele vremi senine
Arta si minuni erau!
Astazi harburi poate stau,
Bietele, pe-un raft cu mine!
Si din toate si-a ales
Capul cetelor ilire
Un ulcior sa nu te mire
Ca suspin asa de des
Un ulcior, si-o roaba, biata!
Vad trecand pe-aici femei,
Si-mi evoc mandretea ei,
Si-n etern slavi-voi fata
Cea de-acum opt mii de ani!
Poate, albele ei oase,
Din namolul apei scoase,
Poti si tu cu doi-trei bani
Sa le vezi aici, straine,
Ori altunde-n vrun muzeu.
Am pierit, si ea si eu,
Cand din vaile vecine
Au venit arcasii goi,
Multi si tari, zvarlind taciunii.
Au scapat pe luntre unii
Dintre-ai nostri, cei vro doi,
Insa cei mai multi pierira.
Si de-atunci, pe fund de lac
Si-astazi parti din mine zac.
Iar pe cate le gasira
Le-au adus aici, punand
Ciob la ciob ca sa ma-nchege.
Ah, dar ce pot intelege
Cati ii vad pe-aici trecand?
Vad si ei o oala sparta
Dintr-un lut sarac si prost:
Eu, ce-ntr-alte vremi am fost
Ultima putinta-n arta.
Si desenul meu! Usor
C-un carbune de pe vatra
Mult mai bine-l fac pe-o piatra
Azi copiii-n jocul lor!
Tu ai sufletul mai larg,
Scapa-ma! Ce chin ai stinge,
Daca-n laturi m-ai impinge
Ca sa cad si sa ma sparg!
Cat m-a-nduiosat ulciorul!
Si-as fi vrut sa-i fiu pe plac,
Insa ce puteam sa fac?
Sa ma vaza pazitorul,
Iar a doua zi, fatal,
Sa m-arate prin ziare:
Un nebun, pe cat se pare,
In muzeu, si-un criminal!
Si-am intors fara speranta
Ochii si-ncepui s-admir
Cum stateau pe raft in sir
Acele de siguranta.
In muzeu limba romana scoala autor cuvinte romana. Cultura poetul de dragoste George Cosbuc cultura scrisa de versurile cultura versurile versuri versuri scoala rime autor cuvintele poeti romani.
Alte poezii de George Cosbuc