roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia In spital de George Cosbuc
Poezia In spital
Nu-ntelege vorba, sire.
Zice-acelasi general,
Camarazi, sa nu va mire
Ca-ntr-acest spital
Nu-nteleg nici doi cuvantul
Ce-l vorbim, caci li-e strain,
Sunt vitejii din pamantul
Cel de rauri plin,
Pe-unde trec ei veseli vara
Peste muntii suri si goi;
Ei de-acolo sunt, din tara
Turmelor de oi...
Scoborand din munti de-a dreptul
Par in lupte-osteni batrani,
Ati vazut cum pun ei pieptul
Sire, sunt romani.
Astfel zice generalul
Catre tanaru-mparat,
La Venetia-n spitalul
Cel improvizat.
In supremele momente
Cand cazura peste noi
Alte patru regimente,
In amurg cu ploi
Adunati romanii-n vale
Zid in urma ne-au ramas,
Stavilind dusmanii-n cale
Pana ne-am retras.
Cati de moarte-atunci scapara
Zilnic in spitale curg;
Toti ca leii se luptara,
Tinere Habsburg;
Si-au murit pentru-mparatul
Sute de viteji de-ai mei
Dar acest de-aici, din patul
Sapte sute trei,
Care zace-asa-n nestire
Si-i lipseste bratul stang
Il salut! Da-mi voie, sire,
Mana sa i-o strang.
Noaptea scobori cu ceata,
Luptelor sfarsit punand,
Pana-n trista dimineata;
Si ranit zacand
Printre morti ce-umpleau hotarul
Langa steagul ce-l avea
Strans in dreapta sa, stegarul
Singur se zbatea.
Maine-n zori o sa-l gaseasca,
Maine-al vostru steag, romani,
Maine stema-mparateasca
La dusmani in maini!
Ah! si nimeni viu pe-aproape
Dintre-ai sai, ca-ntr-ajutor
El chemandu-l, sa-si ingroape
Sfantul steag al lor!
Si el n-are, n-are-o mana,
Ca-n bucati l-ar destrama
Si cu mainile-n tarana
Groapa i-ar sapa!
I-ar sapa-o-n stanci cu dintii,
Si-ar muri apoi razand!
Iata, Doamne-al biruintii,
Tu i-ai dat un gand:
Steagul sau, de langa cruce
Pana-n poala dedesubt
Dand cu dintii sa-l apuce
Rand pe rand l-a rupt!
Si lasand prajina goala,
Ocoli paduri si stanci,
Doborat de rani si boala
Si tarat pe branci
Printre straji si printre cete
Ziua stand ascuns prin vai,
Pan-a patra zi cand dete
De fartati de-ai sai.
N-avea grai, de rani umplutul
Suflet, vai n-avea defel
Dar un steag, pierdut crezutul,
Brau in san la el!
Cald batea-n ferestre-amurgul;
Nimeni n-a mai zis nimic,
Si, plecat spre pat, Habsburgul,
Catr-acest voinic,
Bland l-a sarutat pe frunte;
Spre romani intors apoi:
Vara, pasunand pe munte
Turmele de oi,
Si-adunati pe langa masa
Iarna la ospat si nunti,
Spuneti tuturor de-acasa
Celor de prin munti,
Si le-nseninati viata
Cu cuvant inaltator,
Ca pe-un sot de-al vostru-n fata
Voastr-a tuturor.
Sarutandu-l imparatul
L-a numit copil al sau
Si c-am stat plangand pe patul
Bietului flacau!..
Poetul cartea versurile versurile versuri versuri autor autor de dragoste scoala poezii.ro In spital George Cosbuc de dragoste versuri versurile cuvinte. Poeti romani poezie cartea.
Alte poezii de George Cosbuc