poezia La Smardan de George Cosbuc versurile poeziei La Smardan scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia La Smardan de George Cosbuc

Poezia La Smardan

Neam roman, vazui odata Oastea Domnului Mihai Zicea Dunarea-ntristata: Fulger ins-atunci erai, Si-alergand prin cer furtuna Canta vorbe romanesti Astazi stau si-ascult intruna Si ma uit, si nu mai esti! Dar abia rosti cuvantul Dunarea, vuind prin vai, Si vazu gemand pamantul Si de cai si de flacai. Zornet auzi prin zare, Cum se-ncheaga stol cu stol Si naprasnica rasare Oastea domnului Carol. Jalnic tu-ti doinesti durerea Dunare, si iat-acum! Din mormant iesi puterea Si-nzadar ii stai in drum. Trec voinicii peste tine; Mersul lor e zbor de fulg, Si din mainile straine Stema libertatii smulg. Tresarira iuti romanii Caci aminte si-au adus Cat s-au straduit batranii Steagul sa ni-l tie sus, Cate plangeri ne-ntrerupte In mormant or fi varsat, Ca nepotii fug de lupte Si ca steagul e-nchinat. Dunare,-ai vazut Smardanul? Spune tu, s-o spui si eu! Si noi stim izbi dusmanul, Si-n romani e Dumnezeu! Stim si noi gati cununa Vitejiei ce-o doinesti, Si cand urla-n cer furtuna Canta vorbe romanesti! La Smardan asa vru Domnul Mortii dintr-aceasta zi Vor avea cu spaime somnul Si-aiurind se vor trezi Aparandu-se cu mana Ca de-un tainuit dusman, Vor musca gemand tarana Ca si-n lupta la Smardan. Ca-ntr-aceasta zi cumplita N-avu mila nici un rost, Si mania razvratita Lege tuturor ne-a fost. Astfel ca, vazand pierirea, Insusi Dumnezeu de sus, Galben intorcand privirea, Mana peste ochi si-a pus. La Smardan, pe unde drumul Da de-a dreptul spre vrajmasi, Risipeai cu mana fumul, Ca sa vezi la patru pasi. Si-ntr-un iad fara de nume, Unde-ai nostri iuti patrund, Nu era nici cer, nici lume, Numai noapte fara fund. Si-ntr-acel noian de ceata Dorobantii, dand de-un rau, Au trecut prin sloi de gheata Si prin apa pana-n brau. Rau de apa Prut sa fie Cum era sa-i tie-n loc, Daca n-a putut sa-i tie Din redute-un rau de foc! La Smardan de-un gand cu totii Fost-am brat pustiitor, Si murind au dat nepotii Mana cu stramosii lor. N-ai avut mai buni tu, bane, La Calugareni in vai; Iar la Racova, stefane, Nu-ti erau mai buni ai tai. De-o veni din nou vrodata Vuiet peste-al tau pamant, Tara draga si-ncercata, Vom ruga pe Domnul sfant Nu-ntr-alt chip sa ne ajute, Ca sa-nfrangem pe dusman, Decat dandu-ne virtute De flacai ca la Smardan.

Versuri autor La Smardan autor cuvintele cuvintele versurile poet cuvinte poeti romani. Poezia versurile cuvinte versurile poeziei literatura versuri poezia George Cosbuc versuri scrisa de cuvintele versuri.

Alte poezii de George Cosbuc

poezie La Smardan autor George Cosbuc

Top poezii George Cosbuc

Ultimele poezii adaugate

Top cautari

Cele mai cerute poezii

aripioare de argint de emilia caldararu
tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
de
soarele si copiii de elena dragos
locuinta din dumbrava de
la sanius de ion agarbiceanu
mostenirea de otilia cazimir
in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
eva de ion pillat
de Vasile Romanciuc