roversuri.ro
>
Litera V >
Vasile Voiculescu
>
Poezia Luminatorul de Vasile Voiculescu
Poezia Luminatorul
Am fost ca nerodul din poveste
Ce cara Soarele cu oborocul
In casa-i fara usi,fara ferestre...
Si-si blestema intunerecul si nenorocul.
Ieseam cu ciubarele mintii,goale,afara,
In lumina si para,
Si cand mi se parea ca sunt pline,
Intram,rasturnandu-le-n mine.
Asa ani de-a randul
M-am canonit sa car lumina cu gandul...
Atunci ai trimis Ingerul Tau sa-mi arate
Izvorul luminii adevarate:
El a luat in maini securea durerii
Si-a izbit naprasnic,fara mila,peretii.
Au curs caramizi si moloz puzderii,
S-a zguduit din temelii cladirea vietii,
Au curs lacrimi multe si suspine,
Dar prin spartura facuta-n mine,
Ca printr-un ochi de geam in zidul greu,
Soarele a navalit in launtrul meu.
Si cu el odata,
Lumea toata...
Ingerul luminator a zburat aiurea,
Lasandu-si infipta securea;
Cocioaba sufletului de-atuncea insa-i plina
De soare,de slava si de lumina.
Poeti romani romana romana cuvintele poezia poet Vasile Voiculescu literatura literatura poezii.ro versuri Luminatorul poezia cine a scris. Versuri versuri limba romana rime scrisa de.
Alte poezii de Vasile Voiculescu
